Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă

Antimodele

     „Total de acord: în spitale se pune diagnosticul de infecție «după ochi», iar antibioticul se alege la întâmplare.“ Acesta este comentariul pe care l-am primit de la o fostă studentă care a citit articolul din numărul trecut, în care era vorba de punerea unui diagnostic „etiologic“ prin simpla privire a unui puroi și de stabilirea tratamentului „etiologic“, cu administrarea unui medicament nerecomandat în 2015. Așadar, într-un spital de boli infecțioase, nu numai că nu se respectă reguli elementare de diagnostic (învățate de studenți încă din anul 2!), dar nici nu se permite unui coleg (fie acesta și „o biată studentă la medicină“) să își prepare un frotiu (cât costă o lamă și câteva picături de colorant?) pe care să îl poată examina. Chiar și în condițiile în care intenția de a realiza preparatul microscopic ar fi fost o aberație, cel puțin pentru a încuraja un coleg și tot trebuia permisă această activitate. Cum să țină minte viitorii medici regulile și atitudinile corecte atunci când observă că erorile în diagnostic și în prescrierea medicamentelor antimicrobiene sunt atât de frecvente? Cum să reziste acestor „agresiuni colegiale“ și cum să învețe care este comportamentul corect (cu pacienții, cu alți colegi) atunci când se întâlnesc cu antimodele? Există, într-adevăr, și varianta de a învăța din greșeli, cum să nu faci („așa, nu!“), dar nu acesta este modul în care un tânăr coleg ar trebui să dea piept cu realitatea sistemului de sănătate și cu stilul (ne)colegial în care este tratat.
     Să mai spunem că se poate și mai rău? Un alt coleg, de această dată medic, în alt oraș din țara noastră, a mers acasă (la spitalul județean) pentru suferința unei persoane foarte apropiate – mama sa. Problemele medicale și nu numai erau deja apăsătoare. A ajuns la spital și a dorit să discute cu medicul curant situația medicală a mamei. Medicul respectiv i-a spus: „Poate că în spitalul în care lucrezi ești medic, dar aici ești la fel ca orice aparținător“ (citat aproximativ, care însă ilustrează esența modului incredibil în care un coleg alege să se comporte cu un alt coleg aflat în suferință).
     Îmi aduc aminte, în acest context, de o întâmplare de anul trecut. O colegă, viitor medic, a scris: „Mi-ar fi plăcut să povestesc despre cât de amabili sunt unii angajați din sistemul sanitar sau cât de repede și eficient m-au ajutat să îmi rezolv o problemă de sănătate. Nu voi face asta, ci voi vorbi despre cât de indiferenți și lipsiți de umanitate sunt unii dintre ei“. Este vorba de o studentă care, deși va deveni medic, are unele probleme de sănătate. Am mai spus-o și o voi mai spune: și cei care lucrează sau vor lucra în sistemul de sănătate pot avea o suferință medicală. Este absurd să auzi: „Cum? Tu, medic, ești bolnav?“, de parcă angajarea în această misiune ar elimina orice risc pentru sănătate. Și viitoarea noastră colegă spune: „Având o afecțiune cronică pentru care merg regulat la un medic specialist, am nevoie cam de două trimiteri mari și late pe an, să pot merge în liniște la control. Cel mai la îndemână loc unde pot primi minunatele trimiteri este cabinetul [...]“. Înspre finalul anului respectiv, a mers cu încredere la cabinetul în cauză, aducându-și aminte de o doamnă doctor „foarte înțelegătoare și dornică în a oferi ajutor“. Ajungând la cabinet, a intrat în holul comun pentru mai multe cabinete. Un anunț informa că, pentru o perioadă, cabinetele medicale vor fi indisponibile din cauza lucrărilor de renovare. „Printre muncitorii dornici să stea degeaba, zăresc o persoană ce semăna cu asistenta medicală a doamnei doctor. Încerc să intru să aflu câte ceva despre ce se întâmplă. Am primit câteva țipete și o atitudine ostilă: «Cabinetul este închis și punct». La rând, următoarea persoană era o tânără de origine chineză care plângea de mama focului. Mă întreabă dacă vorbesc engleză și dacă îi pot oferi niște informații. Era studentă la științe politice și avea nevoie urgentă de un aviz medical pentru a nu fi trimisă înapoi în China.“ Studenta noastră a lăsat deoparte problemele personale și a încercat să ajute o colegă pe care nu o mai întâlnise niciodată. A abordat-o din nou pe asistentă, pentru a afla ce se poate face în situația relatată și cum ar putea să o ajute pe tânăra care avea probleme aparent mai mari. „Eu mai puteam aștepta, problema mea nu fugea nicăieri prea curând. Răspunsul: «Nu e treaba noastră. Să meargă la privat» (însoțit de un gest al mâinilor ce îi sugera să plătească pentru asta). Ușa s-a închis și noi am rămas cu ochii în soare, fără nicio alternativă și cu un gust amar. Am revenit peste câteva zile. Încă nu se terminase marea zugrăveală, deși afișul inițial promitea să fie gata treburile până atunci. M-am resemnat. Voi încerca din nou la primăvară, când poate va înflori și buna dispoziție pe acolo.“
     Hipocrate nu a fost chinez. Mai mult, studenta chineză nu urma cursurile unei facultăți medicale. Totuși, există o legătură. Studenții sunt toți colegi între ei. În plus, în acest caz, a fost vorba de o experiență prin care a trecut un viitor medic. A primit un nou exemplu de „cum să nu ne comportăm când vom ajunge mari“.
     Câți sunt cei care rezistă acestor agresiuni? Câți sunt cei care nu ajung să se comporte la fel, doar pentru că ani de zile au văzut astfel de exemple? Cum ne educăm viitorii colegi? Ce așteptări putem să avem de la ei atunci când comportamentul nostru este needucativ? Cum este posibil să uităm (încă înainte de a fi învățat) că medicina se poate practica doar în echipă, alături de colegi?

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.