Încercând să identifice ocaziile în care consumul de alcool este obligatoriu, medicii, fără să-și dea seama, surprind un adevăr antropologic; consumul de alimente, dar mai ales cel de alcool însoțesc orice formă de socializare – alcoolul este lichidul socializării prin excelență. [...] Fenomenul este surprins la fel de frecvent și în mediile urbane, unde, de pildă, doctorul Poenaru-Căplescu, în fața asistenței sale alese de la Ateneul Român, reia pas cu pas argumentația colegului său Weissberg, adaptând-o la mediul urban și chiar adnotând-o pe ici, pe colo: „Beau tinerii și bătrânii, bem vara să ne răcorim, iarna bem să ne-ncălzim – e foarte natural! Bem dimineața să ne întărim. Luăm aperitivul – bem la masă și după masă –, seara, asemenea. Bem când se naște cineva – de bucurie că s-a născut –, bem când moare cineva, de întristare. Bem la logodnă, la nuntă, bem la ziua onomastică a noastră și a tuturor prietenilor. Ioniță, Ghiță, Costică, Mitică, Mișu, Nicu, Vasile etc. Bem la Mucenici, pentru 40 de sfinți, bem în sărbătorile mari, Crăciun, Paște etc., bem la toate petrecerile familiale, publice ori în scop de binefacere. Bem după orice afacere bine reușită și după orice târguială, după orice chilipir urmează adălmașul. Dar se bea strașnic înainte și după alegeri. Beau și bărbații, și femeile, muncitorii beau ca să capete forță, leneșii beau ca să le treacă timpul, beau toți profesioniștii, fără excepție – literați, artiști, poeți, avocați, profesori, militari, politicieni etc. Beau fețele bisericești astăzi – ba încă cum?: cu clondirul!“ (Poenaru-Căplescu, 1904).

Fragment reprodus din volumul România Medicilor, publicat de editura Humanitas. Constantin Bărbulescu, autorul lucrării, predă la Facultatea de Istorie și Filozofie a Universității „Babeș-Bolyai“ Cluj-Napoca.