Newsflash

Anul cu cele mai puține pedepse capitale

de Dr. Martin S. MARTIN - ian. 29 2016
Anul cu cele mai puține pedepse capitale
     Justiția din epoca modernă a împrumutat mulți termeni din nomenclatura latină fără să păstreze întotdeauna sensul lor cu cea mai mare exactitate. Astfel, pentru pedeapsa prin luarea vieții, folosim cu toții termenul de „pedeapsă capitală“, care vine de la poena capitalis. În trecut, pedeapsa capitală era numai una dintre variantele de pedeapsă cu moartea (poena mortis), și anume aceea prin decapitare (pedeapsa capului). Alte pedepse cu moartea erau damnatio ad bestias (aruncarea la animale sălbatice), damnatio ad furcum (aruncarea în furci) șivivi crematio (arderea de viu). Când condamnatul era supus unei pedepse prin cruțarea vieții, aceasta putea fi poena corporalis (pedeapsa corpului: biciuire, ardere cu fierul roșu) sau poena pecuniaria (amendă, confiscarea averii).
     În 36 de țări din lume, pedeapsa cu moartea este încă aplicată. Printre acestea se găsesc Japonia, cele mai multe țări islamice, Coreea de Nord, Somalia și SUA. Alte 103 țări au abrogat legile care permit luarea vieții celor condamnați. În Statele Unite, pedeapsa cu moartea este dată numai pentru cele mai mari crime – omor de gradul I, trădare și spionaj. La fel a fost și în cazul lui Timothy McVeigh, executat pentru omor multiplu în anul 2001, la șase ani după ce a aruncat în aer clădirea federală din Oklahoma City. Până în prezent, sunt puține exemple de execuție a teroriștilor capturați, în bună parte din cauza regimului legal incert în care sunt încadrați aceștia în cele mai multe țări. Pentru unii, ei sunt criminali antisociali, iar pentru alții – militanți motivați politic și ideologic. Cum numărul faptelor lor crește, ne putem aștepta ca în viitor teroriștii să fie pedepsiți cu mai multă asprime. În alte țări, sunt pedepsiți prin omorâre cei vinovați de crime sexuale (adulter și homosexualitate, în țări islamice), de fraude (Coreea de Nord, China), de opoziție politică, de complot, sau cei care se fac vinovați de apostazie (abandonează religia dominantă). Statele dictatoriale din secolul trecut au practicat execuții masive pe criterii rasiale (Germania), politice (URSS) sau sociale (Cambodgia). În condiții de război, tribunalele militare au condamnat la moarte pe cei vinovați de dezertare, lașitate, rebeliune, crime împotriva populației civile sau spionaj.
    În anul 2013, numărul de execuții a fost de 2.400 în China, 369 în Iran, 169 în Irak, 79 în Arabia Saudită și 39 în SUA. În ultimii ani, opinia publică mondială a fost obligată să privească ororile făcute și filmate de armata teroristă autointitulată „Statul Islamic“, care practică decapitări, crucificări, arderi de viu, execuții în masă și tot ce se poate imagina în domeniul crimelor patologice și nejustificate.
    Statele Unite au aplicat multă vreme executarea prin spânzurare, moștenită de la justiția britanică, înlocuind decapitările din Evul Mediu. Căutând metode de execuție mai umane și urmărind să reducă suferința, justiția americană a introdus scaunul electric în 1890, a practicat prima execuție prin gazare (cu vapori de cianură) în anul 1924 și a aplicat pe scară largă injecțiile letale începând din anul 1977.
     Dintre cele 50 de state americane, 19 au eliminat complet pedeapsa cu moartea și șase au blocat-o, prin moratorii emise de guvernatori. În 25 de state, legea este încă activă, dar este supusă unor presiuni din ce în ce mai mari din partea organizațiilor pentru drepturile omului și a opiniei publice. Mai multe încercări de a obține interdicția pentru pedeapsa capitală printr-o decizie a Curții Supreme au eșuat când tribunalul cel mai înalt nu a putut constata neconstituționalitatea legii. În Statele Unite, Curtea Supremă a impus două res­tricții importante în pedepsirea prin execuție, de la care sunt excluși cei cu afecțiuni mintale și minorii.
     Argumentele aduse de cei care susțin menținerea pedepsei capitale sunt faptul că existența sancțiunii descurajează activitățile criminale, elimină din societate sociopații înclinați spre recidivism, aduce familiilor victimelor liniștea și consolarea și este un răspuns just la faptele criminale. Oponenții susțin că pedeapsa capitală pune pe aceeași bază morală criminalii și instituția juridică. De asemenea, ei cred că aceasta nu este o metodă eficace în prevenirea altor crime și că există întotdeauna riscul de a pedepsi un nevinovat.
     Un fenomen oarecum neașteptat se desfășoară în Statele Unite în legătură cu pedepsele prin execuție, care, fără a fi interzise, devin din ce în ce mai puțin aplicate. În anul 2015, s-a înregistrat cel mai redus număr de pedepse capitale din istoria SUA – 28. Editorialul din revista The Economist din 19 decembrie 2015 enumeră factorii care au dus la această schimbare, prognosticând totodată dispariția pedepsei cu moartea în SUA în viitorul apropiat. Mai întâi, în spatele oricărei sentințe de vinovăție care se soldează cu o condamnare la moarte, unele neclarități și îndoieli persistă, iar ele influențează judecătorii și membrii juriilor. În câteva cazuri, amplu relatate în media, unii dintre condamnați au fost găsiți nevinovați după câțiva ani, fie prin apariția unor noi probe, fie prin rejudecarea proceselor.
Celulele condamnaților la moarte dintr-o închisoare din Texas
 
     Spectrul unei greșeli care poate să trimită la moarte un nevinovat întreține o anxietate chinuitoare în mințile celor care judecă, pe durata proceselor și multă vreme după aceea. Un exemplu este Harold Wilson, acuzat de triplu omor în Philadelphia, care a fost încarcerat 16 ani, dar a fost eliberat în 2005 când nevinovăția lui a fost dovedită. Un registru național al erorilor judiciare flagrante a fost inițiat în 2012 de Facultatea de Drept de la Universitatea Michigan. La sfârșitul anului 2015, numărul erorilor identificate și corectate a fost 1.728. Multe din ele erau cazuri care primiseră sentința de pedeapsă capitală.
     Când un sondaj de opinie întreabă cetățenii dacă autorii crimelor trebuie condamnați la moarte și dacă această pedeapsă trebuie menținută, răspunsul este pozitiv în peste 70% din cazuri. Însă când aceeași întrebare este formulată ca o alegere între pedeapsa capitală și închisoarea pe viață, fără drept de eliberare precoce pentru criminali, aprobarea pentru condamnarea la moarte coboară sub 50%.
     Eșecuri în îndeplinirea pedepsei au existat la toate metodele de execuție și au rezultat în povești oribile despre torturarea condamnaților, involuntară, dar nu mai puțin revoltătoare. Astfel de situații au motivat mai multe din moratoriile guvernamentale, în state în care execuțiile au fost suspendate fără o dată clară de reluare.
     În fine, procesul juridic extins pe durate lungi, al condamnaților care așteaptă în șirul morții (death row) numeroasele recursuri și rejudecări, întreținerea unui costisitor departament de mare securitate și alte cheltuieli asociate aduc, pentru fiecare caz, o notă de plată finală exorbitantă. Procesul execuțiilor este scump și statele cheltuiesc milioane din banii celor care plătesc taxe pentru a ajunge la momentul final de „îndeplinire a justiției“, printr-o metodă judiciară din ce în ce mai nepopulară în societate și a cărei dispariție este deja întrevăzută.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe