Justiția din epoca modernă a împrumutat mulți termeni din
nomenclatura latină fără să păstreze întotdeauna sensul lor cu cea mai mare
exactitate. Astfel, pentru pedeapsa prin luarea vieții, folosim cu toții
termenul de „pedeapsă capitală“, care vine de la poena capitalis. În
trecut, pedeapsa capitală era numai una dintre variantele de pedeapsă cu
moartea (poena mortis),și anume aceea prin decapitare
(pedeapsa capului). Alte pedepse cu moartea erau damnatio ad bestias(aruncarea
la animale sălbatice), damnatio ad furcum(aruncarea în furci) șivivi crematio (arderea de viu). Când condamnatul era supus unei pedepse
prin cruțarea vieții, aceasta putea fi poena corporalis(pedeapsa
corpului: biciuire, ardere cu fierul roșu) sau poena pecuniaria (amendă,
confiscarea averii).
În 36 de țări din lume, pedeapsa cu moartea este încă aplicată.
Printre acestea se găsesc Japonia, cele mai multe țări islamice, Coreea de
Nord, Somalia și SUA. Alte 103 țări au abrogat legile care permit luarea vieții
celor condamnați. În Statele Unite, pedeapsa cu moartea este dată numai pentru
cele mai mari crime – omor de gradul I, trădare și spionaj. La fel a fost și în
cazul lui Timothy McVeigh, executat pentru omor multiplu în anul 2001, la șase
ani după ce a aruncat în aer clădirea federală din Oklahoma City. Până în
prezent, sunt puține exemple de execuție a teroriștilor capturați, în bună
parte din cauza regimului legal incert în care sunt încadrați aceștia în cele
mai multe țări. Pentru unii, ei sunt criminali antisociali, iar pentru alții –
militanți motivați politic și ideologic. Cum numărul faptelor lor crește, ne
putem aștepta ca în viitor teroriștii să fie pedepsiți cu mai multă asprime. În
alte țări, sunt pedepsiți prin omorâre cei vinovați de crime sexuale (adulter
și homosexualitate, în țări islamice), de fraude (Coreea de Nord, China), de
opoziție politică, de complot, sau cei care se fac vinovați de apostazie
(abandonează religia dominantă). Statele dictatoriale din secolul trecut au
practicat execuții masive pe criterii rasiale (Germania), politice (URSS) sau
sociale (Cambodgia). În condiții de război, tribunalele militare au condamnat
la moarte pe cei vinovați de dezertare, lașitate, rebeliune, crime împotriva
populației civile sau spionaj.
În anul 2013, numărul de
execuții a fost de 2.400 în China, 369 în Iran, 169 în Irak, 79 în Arabia
Saudită și 39 în SUA. În ultimii ani, opinia publică mondială a fost obligată
să privească ororile făcute și filmate de armata teroristă autointitulată
„Statul Islamic“, care practică decapitări, crucificări, arderi de viu,
execuții în masă și tot ce se poate imagina în domeniul crimelor patologice și
nejustificate.
Statele Unite au aplicat
multă vreme executarea prin spânzurare, moștenită de la justiția britanică,
înlocuind decapitările din Evul Mediu. Căutând metode de execuție mai umane și
urmărind să reducă suferința, justiția americană a introdus scaunul electric în
1890, a practicat prima execuție prin gazare (cu vapori de cianură) în anul
1924 și a aplicat pe scară largă injecțiile letale începând din anul 1977. Dintre cele 50 de state americane, 19 au eliminat complet
pedeapsa cu moartea și șase au blocat-o, prin moratorii emise de guvernatori.
În 25 de state, legea este încă activă, dar este supusă unor presiuni din ce în
ce mai mari din partea organizațiilor pentru drepturile omului și a opiniei
publice. Mai multe încercări de a obține interdicția pentru pedeapsa capitală
printr-o decizie a Curții Supreme au eșuat când tribunalul cel mai înalt nu a
putut constata neconstituționalitatea legii. În Statele Unite, Curtea Supremă a
impus două restricții importante în pedepsirea prin execuție, de la care sunt
excluși cei cu afecțiuni mintale și minorii.
Argumentele aduse de cei care susțin menținerea pedepsei
capitale sunt faptul că existența sancțiunii descurajează activitățile
criminale, elimină din societate sociopații înclinați spre recidivism, aduce
familiilor victimelor liniștea și consolarea și este un răspuns just la faptele
criminale. Oponenții susțin că pedeapsa capitală pune pe aceeași bază morală
criminalii și instituția juridică. De asemenea, ei cred că aceasta nu este o
metodă eficace în prevenirea altor crime și că există întotdeauna riscul de a
pedepsi un nevinovat.
Un fenomen oarecum neașteptat se desfășoară în Statele Unite în
legătură cu pedepsele prin execuție, care, fără a fi interzise, devin din ce în
ce mai puțin aplicate. În anul 2015, s-a înregistrat cel mai redus număr de
pedepse capitale din istoria SUA – 28. Editorialul din revista The Economist
din 19 decembrie 2015 enumeră factorii care au dus la această schimbare,
prognosticând totodată dispariția pedepsei cu moartea în SUA în viitorul
apropiat. Mai întâi, în spatele oricărei sentințe de vinovăție care se soldează
cu o condamnare la moarte, unele neclarități și îndoieli persistă, iar ele
influențează judecătorii și membrii juriilor. În câteva cazuri, amplu relatate
în media, unii dintre condamnați au fost găsiți nevinovați după câțiva ani, fie
prin apariția unor noi probe, fie prin rejudecarea proceselor.
Spectrul unei greșeli care poate să trimită la moarte un
nevinovat întreține o anxietate chinuitoare în mințile celor care judecă, pe
durata proceselor și multă vreme după aceea. Un exemplu este Harold Wilson,
acuzat de triplu omor în Philadelphia, care a fost încarcerat 16 ani, dar a
fost eliberat în 2005 când nevinovăția lui a fost dovedită. Un registru
național al erorilor judiciare flagrante a fost inițiat în 2012 de Facultatea
de Drept de la Universitatea Michigan. La sfârșitul anului 2015, numărul erorilor
identificate și corectate a fost 1.728. Multe din ele erau cazuri care
primiseră sentința de pedeapsă capitală.
Când un sondaj de opinie întreabă cetățenii dacă autorii
crimelor trebuie condamnați la moarte și dacă această pedeapsă trebuie
menținută, răspunsul este pozitiv în peste 70% din cazuri. Însă când aceeași
întrebare este formulată ca o alegere între pedeapsa capitală și închisoarea pe
viață, fără drept de eliberare precoce pentru criminali, aprobarea pentru
condamnarea la moarte coboară sub 50%.
Eșecuri în îndeplinirea pedepsei au existat la toate metodele de
execuție și au rezultat în povești oribile despre torturarea condamnaților,
involuntară, dar nu mai puțin revoltătoare. Astfel de situații au motivat mai
multe din moratoriile guvernamentale, în state în care execuțiile au fost
suspendate fără o dată clară de reluare.
În fine, procesul juridic extins pe durate lungi, al
condamnaților care așteaptă în șirul morții (death row) numeroasele
recursuri și rejudecări, întreținerea unui costisitor departament de mare
securitate și alte cheltuieli asociate aduc, pentru fiecare caz, o notă de
plată finală exorbitantă. Procesul execuțiilor este scump și statele cheltuiesc
milioane din banii celor care plătesc taxe pentru a ajunge la momentul final de
„îndeplinire a justiției“, printr-o metodă judiciară din ce în ce mai
nepopulară în societate și a cărei dispariție este deja întrevăzută.
Abonează-te la Viața Medicală!
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.