Newsflash

Căderi

de Dr. Vlad STROESCU - iul. 20 2016
Căderi
     Acum mai mulți ani, pe când mă plimbam – turist anodin – pe străzile Parisului, am dat peste un bărbat căzut de-a curmezișului drumului. Ca de obicei în asemenea situații orășenești, restul trecătorilor mergeau grăbiți, fără să acorde atenție obstacolului mai mult decât trebuia ca să îl ocolească. Întrucât eram la doi pași, literalmente, de Hôtel-Dieu, unul dintre cele mai vechi spitale din lume, am intrat pur și simplu la camera de gardă și am cerut ajutor. Și ajutorul a venit prompt, constând într-o echipă: medic, asistent, ditamai trusa într-un rucsac în spate. M-au însoțit, pe jos, cei doi pași înapoi către omul căzut, fără ezitare. Dar nu fără bombăneli. Firește, doctorița franțuzoaică nu era încântată că fusese mobilizată. Spera, mi-a spus, să nu o fi deranjat pentru vreun „clodo“, un boschetar adică, sau „alcoolo“, un bețivan.
     Mi-am adus aminte de episod citind despre omul care a zăcut în fața Spitalului Universitar timp de circa trei săptămâni, înainte ca o persoană să îl observe și să îl ducă să moară civilizat într-un pat de spital. Nu e nici prima, nici ultima moarte de felul ăsta. Mereu e câte o asemenea persoană pe acolo, zăcând în mizerie pe vreo bancă sau pe peluză. Nu se știe ce îi atrage acolo, dacă e speranța că vor primi pomană de la aparținători cu sufletul înmuiat sau cea că vor primi ajutor, spitalul fiind, etimologic vorbind, adăpostul celor căzuți în nenorocire. Din declarațiile directorului spitalului, preluate de presă, aflăm că există un soi de imposibilitate procedurală pentru personal de a prelua direct pe cineva care agonizează în curtea spitalului. Trebuie să aștepți să cheme cineva Salvarea. Vedeți dumneavoastră, și când mori sunt niște proceduri de respectat, nu decedezi ca în codru. Sau ca la Paris. Numai în codru te mănâncă corbii fără trimitere în cvadruplu exemplar declarată la Casă, numai la Paris te iau doctorii de pe stradă, iac-așa, fără aprobare.
     Dar mai aflăm ceva semnificativ din declarațiile domnului director: că omul avea ciroză etilică. E important de știut. De obicei, pacienții beneficiază de confidențialitate, deci, dacă aveți ciroză de alte cauze, puteți să vă duceți la spital liniștiți, nu o să afle lumea din presă diagnosticul. Nici măcar dacă muriți pe acolo, cel puțin așa zice legea (numărul 46, articolul 21). Dar dacă ciroza dumneavoastră e etilică, v-ați făcut-o cu mâna dumneavoastră, sunteți în întregime vinovat, ați decăzut din statutul de om și nu mai beneficiați de nicio lege. Lucru care se vede și din aspectul dumneavoastră general de boschetar plin de noroi. Dacă cineva se mai revolta până adineauri aflând că ați zăcut un număr de zile chiar în fața spitalului, se va răzgândi aflând că vi se trage de la alcool. La urma urmelor, până și doctorița de la Paris, care, probabil forțată de codul penal francez și de ceea ce putea să pățească pentru non-assistance à personne en danger, m-a lăsat să înțeleg că alcoolicul fără domiciliu căzut pe jos nu trebuie neapărat ajutat și că, de fapt, dacă ești căzut pe jos, sunt șanse mari să fii un alcoolic fără domiciliu.
     Dacă într-o zi, voi cădea, și cu o cădere suntem toți datori, sper să nu fie pe stradă. Indiferent de distanța față de spital. Pentru că o cădere pe stradă nu e doar una fizică, gravitațională. E o cădere socială. O cădere din statut, din privilegii, din drepturi fundamentale. O cădere pe stradă e, așadar, indecentă. Oamenii civilizați au bunul simț să cadă la ei în casă – în baie, de exemplu, alunecând într-o băltoacă.
     În încheiere, aș vrea să notez că, atât în Franța, cât și în România, lăsarea fără ajutor a unei persoane aflate în dificultate constituie infracțiune (articolul 203 din Codul Penal), indiferent dacă ești sau nu medic. Din, să zicem, mia de persoane care s-au perindat pe lângă anonimul în agonie din curtea SUUB, unul singur s-a oprit și a acordat ajutor. Și, deși medicii sunt țapii ispășitori ideali, toți cei nouă sute nouăzeci și nouă de trecători au partea lor de responsabilitate. Legală. Moralmente, cu cât mai mulți oameni trec pe lângă tine când ești căzut, cu atât picătura lor de responsabilitate e mai mică, mai pierdută în oceanul rutinei noastre zilnice. Și fiecare are propria lui cădere de care trebuie să se ocupe.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe