Sănătatea globală are
priorități și în afara urgențelor care vin și trec, precum o epidemie care
trenează de peste un an în vestul Africii sau una ținută sub control
aproximativ în Coreea de Sud. Rămâne o bandă de atenție și pentru preocupări
mai relevante la nivel planetar. De pildă, rezoluția WHA68.8 a Adunării
generale a Organizației Mondiale a Sănătății, adoptată în luna mai 2015,
cuprinde un angajament concret al statelor membre de a-și întări eforturile
pentru a reduce riscurile pentru sănătate cauzate de aerul poluat.
Legitimitatea poluării aerului rezidă în câteva aspecte: întâi, este cel mai
proeminent factor de mediu cu risc pentru sănătate; apoi, este un factor de
risc modificabil într-o măsură substanțială prin acțiunea omului; în cele din
urmă, i se atribuie aproximativ opt milioane de decese anual – puțin peste
patru milioane poluării domestice, cauzate în principal de instalații pentru
încălzit și preparat mâncarea care funcționează pe bază de combustibili fosili
și cu o evacuare precară a fumului, și puțin sub patru milioane poluării în
spații deschise, în principal de pe urma activității industriale.
Cât înseamnă opt
milioane de oameni? Pentru a pune lucrurile în perspectivă, în anul 2013 HIV/SIDA
a pus la pământ în jur de 1,5 milioane de vieți la nivel global și malaria a
luat alte aproape 700.000. Epidemia de Ebola din Africa de Vest a omorât
aproximativ 11.000 de oameni. Toate viețile sunt egale și nu se va lăsa nimeni
antrenat într-un joc al numerelor, însă comparațiile sunt utile pentru a
înțelege cu ce ne confruntăm. Cea mai ridicată estimare disponibilă privind
numărul anual de decese prin HIV/SIDA a fost de două milioane în jurul anului
2005, apoi a început să coboare consistent în urma creșterii pe scară largă a
accesului la antiretrovirale – despre rolul programului PERFAR în acest declin
am mai vorbit. Totalul deceselor de pe urma malariei se situa în jurul valorii
de un milion anual în jurul anului 2000 și a scăzut constant până la aproape
jumătate. Dincolo de distribuirea plaselor de țânțari tratate cu antibiotic și
de sutele de trialuri clinice, dezvoltarea ecologiei spațiale a permis
cartografierea la o rezoluție fără precedent a riscului de malarie (precum în
proiectul Malaria Atlas, găzduit de Universitatea Oxford și accesibil gratuit)
și la formularea răspunsurilor pe măsură pentru populațiile în cauză. Pe scurt,
cifrele spun că atât cât omoară poluarea într-un an n-au omorât vreodată
împreună, nici măcar în timpurile de tristă glorie, cei mai mari killeri
patogeni care au bântuit și încă bântuie părțile de glob în curs de dezvoltare.
Poluarea ca poluarea,
dar peisajul e încă și mai amplu când luăm în discuție schimbările climatice în
ansamblu. The Lancet a lansat raportul Comisiei pentru sănătate și
schimbări climatice, într-o reiterare a primului exercițiu de acest gen din
2009 care prezentase tema drept cea mai mare amenințare pentru sănătatea
globală a secolului 21. În șase ani, concluziile nu s-au schimbat prea
mult, sunt prezentate numai cu o notă întrucâtva mai optimistă. Țintele despre
care vorbim sunt că se previzionează o creștere cu 4ºC a
temperaturii medii globale până în anul 2100, în condițiile în care din 1880 și
până în 2012 aceeași temperatură medie globală crescuse cu 0,85ºC.
Ținta propusă de Comisie este să încercăm să ne limităm la 2ºC. Cele
mai vizibile mediatic motive pentru care ar trebui să ne pese de schimbări
climatice țin de creșterea frecvenței fenomenelor meteorologice extreme. Paradoxal,
în afara valurilor de căldură prelungite, unde lucrurile sunt clare, dovezile
sunt controversate pentru măsura în care inundațiile și secetele sunt afectate
direct de activitatea omului.
Mecanismele mai subtile
și mai complicate reprezintă amenințări mai credibile, precum creșterea
acidității în apa oceanelor cu afectarea florei piscicole și consecințe
nutriționale pentru populațiile din zonele de coastă dependente de pescuit;
creșterea riscului de boli cardiovasculare și respiratorii ca urmare a
creșterii concentrației particulelor poluante în atmosferă; sau afectarea
biodiversității cu scăderea productivității în agricultură. În plus, vectorii
de transmisie pentru tot felul de patogeni – țânțarii pentru Plasmodium
sp. sau virusul Dengue – răspund la schimbări în temperatură, ceea ce crește cu
fiecare zi riscul ca eradicarea bolilor pe care le produc să se amâne
nedefinit. Extremele ucid repede și cu măsură, dar preocuparea trebuie să fie
axată asupra killerilor lenți și sistematici.
Conferința de la Paris
din luna decembrie a acestui an urmărește să obțină un acord din partea
liderilor tuturor statelor lumii pentru un angajament ferm și un plan concret
de acțiuni pentru a reduce consecințele negative ale schimbărilor climatice
după 2020. Evenimentul devine, în context, foarte relevant. Margaret Chan,
directorul general al Organizației Mondiale a Sănătății, s-a angajat că până la
momentul Paris vor fi gata profiluri la nivel de țară care vor prezenta
riscurile de mediu asupra sănătății și politicile naționale disponibile acum
pentru a le ameliora impactul. Președintele Obama a punctat pe marginea
importanței subiectului într-un discurs la Universitatea Georgetown în 2013,
anticipând că impactul acțiunii sau al lipsei de acțiune astăzi se va resimți la
nivelul copiilor și nepoților noștri. Sună a figură de stil, însă nu este.
Evoluțiile climatice previzionate de OMS până în 2050 ar urma să taxeze 250.000
de vieți în fiecare an, estimare care nu include efectele șocurilor economice,
inundațiilor, secetelor prelungite sau potențialelor conflicte armate care pot
izbucni pe fondul acestora. Nici nu este nevoie să fim poeți pentru a înțelege
dimensiunea impactului asupra generațiilor care urmează: mai puțini copii și
mai puțini nepoți.