Newsflash

Camerele de gardă

de Dr. Martin S. MARTIN - mai 25 2015
Camerele de gardă
Una din multele promisiuni făcute de arhitecţii reformei sistemului medical american, care au rămas neîndeplinite, este şi aceea că, prin aplicarea noii legi, va dispărea supraaglomerarea camerelor de gardă, folosite excesiv de cei care nu aveau asigurări. Colegiul american al medicilor de urgenţă a dat recent publicităţii rezultatele unui sondaj de opinie la care au răspuns 2.099 de medici urgentişti: 75% din ei au observat, începând cu ianuarie 2014 (data la care a fost introdusă Obamacare), o creştere marcată a numărului de pacienţi care vin la camerele de gardă.
  Marea majoritate a acestor pacienţi sunt dintre cei cu venituri mici, cei mai mulţi trăind din asistenţa socială. Mulţi sunt acum asiguraţi, dar asigurarea lor se face prin programul federal Medicaid, destinat celor cu venituri mici sau fără venit. Cum Medicaid plăteşte medicii mult sub nivelul de plată al altor asigurări, doctorii refuză să primească pacienţi din această categorie. Astfel, această semnificativă parte a populaţiei nu are de ales şi – în cazul unei nevoi de asistenţă medicală, care de multe ori nu este o urgenţă – apelează la camerele de gardă. Rezultatul: supraaglomerarea acestora, extinderea aşteptării pentru ajutor medical la multe ore, suprasolicitarea medicilor şi a celuilalt personal, consumarea resurselor spitalului (care, adeseori, rămân nerambursate).
  Purtătorul de cuvânt al Colegiului american al medicilor de urgenţă, dr. Howard Mell, a declarat pentru Wall Street Journal: „Ni s-a prezentat marea teorie conform căreia legea de reformă medicală va reduce numărul de bolnavi din camerele de gardă care nu sunt urgenţe medicale. Dar, ce să vezi? Numărul acestor bolnavi continuă să crească, în ciuda noii legi şi uneori chiar din cauza ei“ (4 mai 2015).
  Camerele de gardă ale spitalelor americane moderne sunt, de fapt, servicii de dimensiunile unui mic spital, dotate cu o tehnologie de vârf, reînnoită la câţiva ani. În afara celor de examinare obişnuită, există una-două camere pentru urgenţe cardiace, una pentru accidente vasculare cerebrale, cel puţin una pentru politraumatisme şi în aceste încăperi există condiţiile efectuării, fără întârziere, a unor intervenţii complexe. Apoi, există o sală izolată rezervată cazurilor de iradiere, infecţii deosebit de grave şi intoxicaţii.
  O soră de cameră de gardă este plătită cu 30–70 de dolari pe oră, iar un medic cu peste 250 de dolari pe oră. La o cameră de gardă de 24 de locuri, echipa unei ture (12 ore) este formată din cel puţin trei medici, doi-trei asistenţi de medici, 12–15 surori şi patru secretare. Folosind un calcul estimativ, numai pentru salariile personalului din camera de gardă, un spital poate ajunge să plătească peste 22.000 de dolari pe tură. În aceste condiţii, asistenţa medicală în camerele de gardă devine foarte scumpă şi o simplă vizită (pentru infecţie urinară, bronşită, dispepsie etc.) ajunge să coste câteva mii de dolari.
  Pe lângă risipa financiară şi irosirea resurselor pentru afecţiuni minore, supraaglomerarea camerelor de gardă s-a asociat cu întârzieri în asistarea cazurilor cu adevărat urgente şi a dus la creşterea mortalităţii. Spitalele sunt obligate să mărească numărul de doctori şi surori în serviciile de urgenţă, iar aceştia sunt siliţi să lucreze mai multe ture sau să rămână la lucru după sfârşitul serviciului lor. În condiţiile de concurenţă dintre spitale, unele închiriază panouri de reclame plasate pe autostrăzi, în care îşi expun cu mândrie timpul redus de aşteptare din serviciile lor de gardă, afişat digital şi actualizat permanent.
  Problema camerelor de gardă, mai ales a celor din marile oraşe, este una critică şi care îşi cere rezolvarea grabnică. Ea nu va veni de la politicieni şi administratori guvernamentali, ci de la antreprenori practici şi cu simţul realităţii. O variantă ar fi crearea serviciilor medicale mobile, care să se deplaseze la domiciliul bolnavilor cu probleme acute, dar care nu sunt cazuri de urgenţă adevărată, şi să le acorde tratamentul pe loc. Într-un astfel de sistem, cadrele medii din echipele mobile ar putea fi în contact permanent cu medicii, folosind telemedicina, deja prezentă şi accesibilă.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe