Acasă
Cancerul din apartamentul confort doi
Dr. Vlad STROESCU
vineri, 18 iulie 2014
Atâta timp cât eşti sănătos
şi ai un venit stabil, chiar dacă e foarte mic, supravieţuieşti. Chiar şi în
România. Problema e ce se întâmplă dacă una dintre condiţii nu mai e îndeplinită.
De regulă, se anulează şi a doua.
O să fac în cele ce
urmează o prezentare de caz. E un caz inventat de mine, dar nu l-am visat
azi-noapte, nici nu fac ficţiune speculativă. E o sinteză a multor oameni pe
care i-am întâlnit de-a lungul timpului, cu poveşti, din păcate, foarte asemănătoare.
E vorba de doamna A,
care era, până mai deunăzi, femeie de serviciu într-o societate privată. Are
trei copii şi un soţ electrician. Meserii cinstite, foarte prost plătite (pe lângă
ei, chiar şi un medic rezident e un nabab), dar ei au făcut mereu faţă, şi-au
dat copiii la şcoală, s-au descurcat cum au putut în micul lor apartament de
două camere din vârful unui bloc confort doi. La limită, dar fără datorii şi fără
foame.
Pe doamna A au
apucat-o la un moment dat nişte dureri mari de burtă. Nu mai era de stat, aşa că
s-a dus la spital. Acolo a aflat că are apendicită, şi trebuie să se opereze
rapid. Asta e, familia a făcut un consiliu, şi-au mobilizat resursele – că la
doctor nu te duci cu mâna goală, şi doamna A s-a operat. Nimeni nu i-a cerut
bani, nimeni nu i-a refuzat banii. Când doctorul e plătit ca o femeie de
serviciu, trebuie să existe o solidaritate, ceva, acolo, nu? Lumea se descurcă.
După operaţie,
durerile de burtă n-au dispărut deloc. Ba din contră. Aşa că s-au mai făcut nişte
analize, o ecografie, şi s-au găsit nişte pietre la vezicula biliară. Trebuiau şi
alea scoase neapărat. Consiliu de familie, mobilizat resursele, femeia s-a
operat din nou. Nicio clipă vreun act medical nu a fost condiţionat, dar poţi să
te duci la doctor aşa, nepregătit? Voi ce aţi face? Întocmai. Era deja cam
albastră situaţia. Bolile ca bolile, dar economiile erau golite şi nu multă
lume dă cu împrumut zilele astea.
Şi, colac peste pupăză,
durerile nu dispăreau deloc.
După alte investigaţii,
mai amănunţite, o colonoscopie a descoperit o formaţiune. Care s-a dovedit
malignă. Cancer de colon, neapărat operaţie. Aparent un mare noroc, un stadiu
mic, fără diseminare. Dar fără operaţie sigur va fi mult mai rău.
Asta e, a făcut-o şi
pe asta. Cum necum, membrii familiei s-au pregătit şi doamna A s-a operat.
Absolut nimeni nu i-a cerut vreo centimă, dar toţi ceilalţi pacienţi dădeau. Sănătatea
nu e gratis, nicăieri în lume. S-a scos bucăţica de colon cu tumoarea, s-au făcut
tratamente. La distanţă, totul părea bine. Cancerul fusese vindecat, deocamdată.
Numai că durerile tot
nu treceau. Iar doamna A începea să fie disperată. Aşa că a ajuns şi la
psihiatru, de asta am aflat eu povestea dumneaei. Desigur, doamna A nu există,
tocmai am inventat-o eu. Dar povestea, ea există şi e tot repetată, zilnic, nu
că ar învăţa-o cineva. Sper ca nepoţii noştri, găsind exemplarul de azi din
„Viaţa medicală“ în pod, să se minuneze de asemenea ciudăţenie, dar astăzi,
povestea asta nu e deloc spectaculoasă, bănuiesc, de altfel, că v-aţi plictist
deja.
În fine, sigur că da,
depresia şi cancerul nu se împacă bine, trebuie să facem ceva. Doamnă A, dar la
serviciu mai mergeţi? Nu, sunt în concediu medical. După atâta timp? Da. Dar de
ce, n-ar fi mai bine să vă întoarceţi la viaţa dumneavoastră normală, de
dinainte de toate astea?
Pentru că,
dom’doctor, cei de la firmă mi-au zis că, după atâta stat în spital, au găsit
altă femeie de serviciu. Doar nu erau să stea aşa, cu sala nemăturată şi
gunoiul nedus. Şi pe mine nu mă mai primesc. Şi la vârsta mea nu mă mai
angajează nimenea, nu pe salariul ăla care era ceva mai bun ca în alte părţi şi
nu făceam ture de noapte. Aşa că stau cât pot în concediu medical, cine ştie,
poate reuşesc chiar să mă pensionez. Matale ştii cum aş putea să fac?
Îi povesteam treaba
unui coleg din Statele Unite. Aparent, şi acolo e cam la fel, „business as
usual“, chiar aşa a zis. N-ai bani, n-ai asigurare bună, la revedere. Sănătatea
nu e nicăieri gratis.
Iar un cancer nu îţi
invadează doar organele interne. Se întinde şi în afara ta. Metastazează în adăpostul
precar pe care ţi l-ai făcut în lume. Doctorii sunt în stare adesea să scoată
cancerul din corp, mai ales în ziua de azi când pot să-l găsească la timp. Nu
din prima, dar nici doctorul House nu nimerea diagnosticul decât la finalul
episodului, nu aici e problema.
Problema e: la ce
doctor să te duci să scoată cancerul şi din apartamentul tău confort doi, şi
din locul tău umil sau neumil de muncă, în care a crescut aşa de tare încât nu
mai ai loc de el şi te scoate afară? Ce specialitate se ocupă cu aşa ceva?
O morală nu
am, eu doar am spus povestea, scrieţi-mi dacă aveţi dumneavoastră vreuna. 
