La clinică, în camera staff-ului, găsesc tot mai multe felicitări pe masa de cafea, gânduri frumoase (deşi stereotipe), cutii de biscuiţi şi bomboane, multe, aşa cum îi stă bine unei clinici dentare academice. Ne bucurăm că vine Moşul. Şi, deşi criza îşi face jocul mai abitir ca oricând, mai mult politic decât economic, britanicii merg mai departe prin iarnă, înfruntând lipsurile, deciziile păguboase, şomajul şi tăierile de tot felul, NHS, pensii şi altele care sună deja cunoscut, şi se îndreaptă încrezători şi cu inima de copil spre zona zero a maturităţii noastre, Ajunul Crăciunului. Luminile s-au aprins în oraş de câteva săptămâni bune şi ne-au inundat într-un albastru ca al Mării Nordului.

   Toleranţa etnică şi religioasă, respectul vieţii şi deciziei fiecăruia sunt luate pe sus ca un val de zăpadă proaspătă, într-un sens foarte constructiv, de elanul şi spiritul festiv care îi fac pe toţi, indiferent de religie, să îşi ureze sărbători fericite. Este un fapt tipic acestei societăţi diverse şi unice. Trăim unul din cele mai frumoase momente ale anului. Restaurantele locale, primenite şi mândre de brazii lor de Crăciun deja decoraţi şi strălucitori, se întrec în oferte avantajoase pentru petrecerile de Crăciun şi de Revelion şi deja fiecare ştie ce va purta sau ce va face pentru următoarele două săptămâni.

   Clinica universitară este strălucitoare, beteala şi globurile, bradul de Crăciun au apărut peste noapte şi noi, medici, asistente, staff administrativ, pacienţi şi studenţi ne foim plini de o bucurie magică. Cele zece asistente ale etajului nostru clinic au pus la cale un bal mascat la petrecerea noastră de Crăciun şi, deşi am fost destul de reticentă, se pare că ele au câştigat. Studenţii anului 5, care s-au mai relaxat puţin în goana lor după note şi pacienţi, sunt foarte doritori să participe şi ei la petrecere; simt că anul acesta va fi mai frumos ca oricând. Iarna trecută am anulat petrecerea din cauza zăpezii… Eu am fost surprinsă, ca şi colegul din Suedia (avea deja schiurile de fond pregătite iar clinica lui privată era una dintre puţinele din district deschise), dar m-am conformat. Cei câţiva centimetri de zăpadă proaspătă nu ne-ar fi împiedicat în niciun fel, în România, să ajungem la petrecere, cu atât mai puţin în Suedia… Dar aici oamenii sunt mai atenţi şi mai sensibili la fluctuaţiile vremii capricioase sau, pur şi simplu, nu se deranjează să iasă în frig.

   În sala de ceai, cu aşa o bogăţie de dulciuri, ceaiurile sunt mai frecvente şi nu mă pot opri să mă gândesc cum ar fi fost să fi avut sau să fi regăsit acelaşi spirit acasă, să uităm de griji şi de nevoi şi să ne bucurăm mărunt şi copilăreşte de un zâmbet sau de o felicitare. Aproape nimeni nu îşi permite să facă prea multe cheltuieli, dar iniţiativa şi dorinţa de a menţine echipa fericită şi unită este mai presus de strâmtoarea buzunarului. Aşa încât, într-una din pauzele de prânz, în săptămâna dinaintea Crăciunului, organizăm „Secret Santa“ (Moşul secret), în care fiecare membru al staff-ului trage dintr-o căciulă un bileţel cu numele unui alt membru, căruia, în taină şi din timp, îi pregăteşte un cadou de maximum cinci lire, ceva mic şi semnificativ menit să te facă să te simţi bine şi iubit. Toţi primim un cadou, chiar dacă suntem singuri sau în familii mari, dacă suntem bogaţi sau săraci.

   La masa de Crăciun, invariabil, există o opţiune – meniul de Crăciun (roast Christmas dinner) şi, bineînţeles, Christmas pudding, o prăjitură caldă, care literalmente înoată în alcool. Mesenii împart pocnitori (crackers) în care găsesc o ghicitoare sau o cimilitură, o coroană de irod din hârtie creponată şi un mic cadou. Societăţile caritabile se pun în mişcare acum şi fiecare se gândeşte să contribuie la o cauză umanitară cu oricât de puţin. High Street se însufleţeşte înspre amiază sau în weekenduri şi vânzători ambulanţi se înghesuie să ofere produse de casă, dulceţuri, budinci şi prăjituri de casă, murături exotice şi neînţelese de noi, flaşnete cu maimuţe de pluş şi chiar ponei adevăraţi, care se plimbă ţanţoş înspre sania Moşului. Cântece vechi şi râsete noi ale copiilor mari si mici.

   Noi ne vom urma felul nostru ortodox. Şi la noi vine Moşul după ce postim şi mergem la bisericuţa noastră greacă şi ortodoxă. Am plănuit să facem cozonaci şi sarmale şi să ascultăm colinde româneşti, dar, când ieşim din casă, suntem şi noi parte a acestei lumi, ne bucurăm cu ei toţi şi aducem un zâmbet în plus pe străzi, zilele acestea.

   Marele lux al Angliei este acum frumuseţea trăirii de copil care cuprinde toată societatea, indiferent de vorbă sau de culoarea pielii şi care îi face pe toţi să-şi dorească să fie mai buni, mai sinceri, mai generoşi şi mai umani.

   Aşa că tot ce ne mai trebuie este să ştim că ai noştri de acasă sunt sănătoşi şi bine, că iarna aceasta binecuvântată de sfinţenia Naşterii Domnului o să aducă un pic de speranţă, lumină şi noroc şi în sufletele românilor noştri. Crăciun fericit!