Newsflash

Carapacea chirurgului

de Prof. dr. Gabriel M. GURMAN - mai 30 2014
Carapacea chirurgului
   Citatul de mai jos ar trebui să surprindă orice membru al echipei chirurgicale. Faptul că a fost scris de un chirurg reprezintă un act de curaj, o încercare de a explica anumite aspecte contradictorii ale personalităţii medicului operator.
   Richard Selzer s-a retras demult din practica medicală, are în prezent 86 de ani, dar mai scrie – e drept, puţin, practic nu mai publică, pentru că tot ce scrie în aceste zile e ascuns în jurnalul său, pe care nimeni nu a avut încă ocazia să-l răsfoiască. Însă activitatea sa scriitoricească a fost una extrem de prolifică: schiţe, romane, impresii, multe având ca sursă de inspiraţie activitatea medicală. Selzer a practicat vreme de zeci de ani chirurgia generală la New Haven (Connecticut), fiind profesor la Universitatea Yale. De-a lungul carierei sale, a avut ocazia să cunoască o sumedenie de confraţi şi să le urmărească nu numai activitatea profesională, ci şi (sau mai ales) comportamentul în sala de operaţie, inspirându-se astfel pentru scrierile sale.
   Chirurgul şi-a câştigat faima – acceptată de-acum de toţi – de „tiran/terorist“ în sala de operaţie, comportamentul său fiind însă considerat absolut normal: chirurgul ţine în mâna sa soarta pacientului şi această situaţie, care-l apropie de Atotputernic, îi permite să se enerveze, să ţipe, să umilească, să înjosească, totul de dragul salvării vieţii pacientului. Nu am nicio îndoială că şi astăzi mai putem întâlni asemenea „eroi“ în sălile de operaţie. Numai că lucrurile s-au mai schimbat. Soarta pacientului nu se află numai în mâna celui care mânuieşte bisturiul, ci depinde (şi) de o mulţime de alţi factori, de alţi specialişti. Un pacient insuficient investigat înainte de operaţie, o anestezie incorectă, lipsa unor medicamente esenţiale, incapacitatea serviciului de transfuzii de a satisface necesităţile sălii de operaţie, fiecare în parte şi toate la un loc „ciupesc“ din aureola de unic salvator a chirurgului.
   Mai mult, în zilele noastre, exploziile de furie ale „patronului“ sălii de operaţie nu mai sunt admise. În unele spitale americane funcţionează de ani de zile sistemul de alarmă în blocul operator, care informează pe loc pe toţi cei prezenţi de orice scenă penibilă s-ar petrece în vreuna din săli, de orice gest nelalocul lui, iar semnalul e urmat de intrarea tuturor chirurgilor liberi în acel moment în sala problematică; simpla lor prezenţă face să înceteze „spectacolul“.
   Selzer se referă la un aspect chiar mai important: nu putem muri cu fiecare pacient. Acest precept are o deosebită importanţă în sala de operaţie. Un chirurg de succes (ca şi un anestezist de succes) e cel care ştie să-şi stăpânească simţurile şi reacţiile şi să le neutralizeze de o manieră care să-i permită să continue să se ocupe de situaţia pacientului în clipele cele mai critice. Din păcate, lunga perioadă de formare a chirurgului conţine foarte puţine elemente de pregătire psihologică, atât de necesară în acele cazuri în care stăpânirea de sine şi perfectul control al situaţiei în camera de gardă sau în sala de operaţie pot decide, până la urmă, salvarea pacientului.
   Richard Selzer şi-a început cariera de chirurg în anii în care anestezia, ca specialitate medicală, era încă în faşă, chiar şi în Statele Unite şi chiar şi la celebra universitate Yale. Imediat după al Doilea Război Mondial, anestezia oferită pacientului nu avea capacitatea de a estompa în întregime reacţia pacientului la actul operator. În acea vreme, stresul chirurgical se combina cu stresul anestezic şi de aceea nu e de mirare că, în multe cazuri, situaţia pacientului devenea gravă nu pentru că intervenise o complicaţie pe masa de operaţie, ci din cauza incapacităţii echipei chirurgicale de a preveni şocul operator. În acele momente, atitudinea chirurgului (a nu se uita, mare majoritate a anesteziilor era în mâna surorilor de sală), capacitatea sa de a controla situaţia, de a da cele mai corecte ordine şi de a lua cele mai potrivite decizii, toate la un loc deveneau cruciale pentru prevenirea sau rezolvarea dezastrului pe masa de operaţie.
   Din fericire, situaţia din prezent e complet diferită. Rezidentul în chirurgie şi cel în anestezie învaţă cum să dezvolţi spiritul de cooperare în sânul echipei chirurgicale, care e calea cea mai eficientă de a transmite celorlalţi membri informaţiile necesare pentru a asigura bunul mers al intervenţiei chirurgicale. Astăzi, o scădere de tensiune arterială în timpul operaţiei e de cele mai multe ori rezolvată de medicul anestezist, fără a fi nevoie de intervenţia activă a chirurgului. În acelaşi timp, o hemoragie severă în plaga operatorie necesită perfecta colaborare a tuturor celor care participă la actul chirurgical. Cu alte cuvinte, chirurgia a încetat să mai fie un act barbar.
   Dar mai ales chirurgul zilelor noastre nu trebuie să devină insensibil la suferinţa umană pentru a-şi îndeplini menirea de tămăduitor. Ceea ce se cere chirurgului e înţelegerea perfectă a condiţiei pacientului, pregătirea preoperatorie adecvată, alegerea tehnicii chirurgicale celei mai potrivite pentru fiecare caz şi cooperarea eficientă, judicioasă cu toţi specialiştii responsabili de situaţia pacientului.
 

„În sala de operaţie, pacientul trebuie anesteziat pentru a-l feri de suferinţa durerii. Dar şi chirurgul trebuie anesteziat împotriva emoţiilor provocate de actul operator în sine şi pentru a-i permite să efectueze intervenţia chirurgicală. Această acţiune terapeutică, care necesită o incizie în corpul omenesc, poate fi foarte bine asemănată cu un act barbar. De aceea, chirurgul are nevoie de a se închide într-o carapace, care să-l împiedice a detecta cu simţurile lui ceea ce se întâmplă în timpul operaţiei. Iată motivul pentru care mulţi chirurgi sunt consideraţi insensibili la suferinţa umană.“ Richard Selzer (în „Chirurgul scriitor“, 1998)

 

 


Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe