Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă

Carte cu prioritate

Viața Medicală
Prof. dr. Gabriel M. GURMAN vineri, 28 august 2015
     „Cine are carte, are patru ochi.“ Proverbul acesta m-a însoțit de-a lungul copilăriei mele, întruchipare în cuvinte a ceea ce am văzut în casa părintească și a felului în care am fost „îndoctrinat“ spre iubirea cuvântului scris și respectarea cărții. N-aveam voie să îndoi colțul vreunei pagini, pentru a ști unde am rămas cu cititul, iar cărțile cu coperți fragile trebuiau învelite, pentru a fi protejate.
     Conținutul unei cărți era întotdeauna corect și adevărat. „Oamenii nu scriu minciuni“, mi se spunea, „cuvântul scris e sfânt“. Doar treptat, odată cu dezvoltarea mea intelectuală, am început să înțeleg realitatea, dar respectul pentru carte a rămas neatins. Setea de a citi a devenit evidentă încă în liceu, unde anumite materii „sensibile“, cum ar fi istoria sau literatura, nu aveau manuale, ci totul trebuia notat și detaliile treceau de la catedra profesorului în caietul de notițe. Folclor științific de tip comunist! Penuria surselor de informații a continuat și în facultate. Nu-mi aduc aminte să fi avut vreun manual de chimie, de fizică sau de histologie, iar în ceea ce privește anatomia, ne luptam între noi pentru a pune mâna pe puținele exemplare ale manualului lui Gray, aflat la biblioteca facultății în număr cu totul insuficient pentru nevoile sutelor de studenți. Găseai, în schimb, literatură marxist-leninistă câtă voiai!
     Apoi a început lupta dintre cele scrise în manuale și articolele apărute în jurnale științifice, unele din ele – chiar multe – contrazicând preceptele preluate din tratatele întocmite de profesioniști foarte cunoscuți. Această permanentă controversă între tratat și ultimul articol publicat caracterizează până în ziua de azi felul în care are loc instruirea profesională a medicului. Contradicțiile au devenit naturale, ele permițând clinicianului să abordeze orice problemă din mai multe unghiuri și să-și pună la contribuție discernământul, întărit de experiența acumulată de-a lungul anilor de practică.
     Lucrurile nu sunt însă deloc simple. Pentru că nici ultimele articole publicate nu „vorbesc“ la unison, ci de multe ori prezintă fapte și concluzii diametral opuse. Multe lucrări publicate au un iz de subiectivitate provenit din faptul că cercetătorul a fost – direct sau indirect – influențat de factori externi, străini preceptelor științifice, cum ar fi granturi obținute de la diverse firme interesate în publicarea unor date favorabile propriilor lor interese.
     În ultimele zeci de ani, un nou concept a venit în ajutorul cititorului profesionist. E vorba de ceea ce americanii au numit evidence-based medicine, medicina bazată pe dovezi, o cerință care impune cercetătorului prezentarea unor dovezi indubitabile privitoare la concluziile pe care le propune. Selecționarea, pe baza acestui concept, a articolelor propuse pentru publicare ușurează simțitor eforturile medicului de a despărți „grâul“ de „neghină“ și a prelua, pentru practica sa de rutină, numai acele date care au trecut prin filtrul analizei rezultatelor. Cu alte cuvinte, editorului de jurnal științific îi revine un rol esențial în procesul de documentare a medicului care urmează să aplice la următorul pacient cele citite cu o seară înainte.
     Respectul pentru cuvântul publicat a fost oarecum umbrit, în ultimele decenii, de apariția cuvântului... electronic. Există o tendință, foarte greu de contracarat, de a căuta în media electronice tot ce pe vremuri îți oferea cartea. Se citesc pe internet nu numai romane, ci și tratate și articole publicate în jurnalele de specialitate. Întrebarea care se pune este: în ce măsură această practică afectează calitatea procesului de informare și, mai ales, dacă ar trebui limitat acest nou obicei, pentru a readuce cititorul la cartea tipărită.
     Făcând parte din generația „veche“, născută și educată înainte de apariția internetului, subsemnatul se găsește în fața unui adevărat obstacol atunci când trebuie să-și expună punctul de vedere în această chestiune. Accesul la cuvântul electronic a devenit extrem de facil și de ieftin. O mulțime de publicații tipărite oferă cititorului și o variantă electronică, ceea ce ușurează accesul și permite, cu repeziciunea caracteristică fenomenului, o informare rapidă și, de multe ori, corectă. Și aici, discernământul personal joacă un rol important, pentru că nu tot ce apare pe ecranul calculatorului e corect și dovedit.
     De fapt, problema e cu totul alta. Revoluția electronică a pus în fața cititorului doritor de date noi o imensitate de informații, practic imposibil de digerat. De aceea, selecția trebuie făcută cu multă grijă, fiecare concluzie analizată și judecată, iar, în fața unei situații contradictorii, opinia unui confrate cu mai multă experiență poate limita lipsa de siguranță.
     Dar să ne întoarcem o clipă la Jacob Moellen, cărturar talmudist din secolul XIV. Nu încercați să găsiți date despre el în media electronică! Mai curând îl veți găsi sub numele de Molin, dar amănuntele despre viața sa sunt prea puțin cunoscute. În citatul alăturat, Moellen de fapt preaslăvește doar indirect importanța cuvântului scris, pentru că, în fapt, el dorește să accentueze importanța și locul special în ierarhia socială pe care îl merită cărturarul, adică omul cărții.
     Simt nevoia să mă refer la unul din cele mai cunoscute proverbe românești: „Ai carte, ai parte“. Poate că cititorului i se pare conceptul învechit, demodat, ieșit din uz și, pe undeva, are dreptate. Într-o lume în care cel cu bani poate fi și analfabet (exemplele există și sunt cunoscute peste tot, inclusiv în România și Israel), unde averea e aproape singurul criteriu de plasare a individului pe scara valorilor sociale, întrebarea care-ți vine în minte e: parte de ce?! De ce se poate bucura intelectualul profund, posesorul nu numai al unor miriade de informații culese din cele citite, ci și al unei inteligențe în care genetica a avut doar o importanță secundară? De fapt, ceea ce a permis dezvoltarea spiritului său intelectual a fost activitatea continuă de însușire a unor noi noțiuni, fapte, date, toate acumulate prin citire, prin aprofundarea celor puse pe hârtie de cei de dinaintea lui, totul trecut prin ciurul discernământului individual.
     Repunerea intelectualului pe piedestalul de pe care a fost coborât de vițelul de aur e un proces pe cât de important, pe atât de dificil. Lupta pare dinainte pierdută și eforturile depuse de societate în direcția dorită sunt insuficiente, abia simțite și complet ineficace.
     În lumea medicală, superficialitatea și impostura au, de obicei, picioare scurte, și aceasta pentru că, în profesia noastră, ceea ce contează e rezultatul tratamentului aplicat pacientului, iar ca un tratament să aibă șanse de reușită, el trebuie probat, aprobat și acceptat de comunitatea medicală, dovedit ca potrivit și eficace prin amănunțite și laborioase studii, iar toate aceste atribute nu pot fi câștigate decât printr-un lung și anevoios proces de însușire a cunoștințelor. Și cum se poate obține acest deziderat? Bineînțeles, citind.
 
 
 

„Dacă doi oameni își așteaptă rândul să intre sau să iasă dintr-o casă, cel cu o carte în mână are prioritate.“ (Jacob Moellen, secolul XIV)

 

 

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.