„Cum pot sta de vorbă cu pacientul când am maximum cinci minute,
în care trebuie să scriu și o rețetă sau trimitere?” La un curs de comunicare
cu medici oncologi, după ce am discutat despre cum ar trebui comunicat cu
pacientul (să îl privim în față, să îi dedicam 100% atenție pe durata
dialogului, să eliminăm alte elemente care distrag atenția), am fost abordat la
pauză de o tânără doctor cu întrebarea de mai sus. După ceva cugetare, iată ce
am răspuns:
În primul rând, asigură-te că ai eliminat toate activitățile
mult mai puțin importante, dar care consumă timp, și tot ce ți-a rămas sunt
doar cele cinci minute. În al doilea rând, spune-i pacientului că tot ceea ce
ai pentru el sunt cinci minute, dar că ești dispus să le folosești judicios. E
greu, dar poate fi educativ. Oricum, dacă îi spui sau nu, tot atât timp ai și
el oricum vede. Spune-i că în prima parte vei sta de vorbă cu el nemijlocit
(fie și măcar două minute), urmând ca la final să continui dialogul în timp ce
îi vei completa și documentele necesare pacientului pentru inițierea sau
continuarea tratamentului. E important să ai cât de puțin timp de atenție
dedicată doar lui. În al treilea rând, stai de vorbă cu el nemijlocit! Sunt
studii care demonstrează că dacă o faci bine, percepția pacientului este că
i-ai acordat de patru ori mai mult timp decât ai făcut-o în realitate. De ce?
Pentru că merită, pentru binele pacientului. Dar și doctorul merită să se simtă
mai aproape de pacienții lui și mai apreciat de aceștia. În cele din urmă,
chiar pentru binele și reputația medicului însuși!
În ultima vreme, computerul a devenit o prezență ubicuitară în
cabinetele medicilor. Acum douăzeci de ani nu era, acum este. Fie că are rol în
vizualizarea unor rezultate imagistice sau analize medicale, fie că are rol în
imprimarea rețetelor sau validarea consultației, prezența lui nu mai poate fi
ignorată. Problemele apar atunci când pacientul percepe că beneficiază de mai
puțină atenție decât dispozitivele electronice. Este ca și cum, pe vremuri, ai
petrece două treimi din timpul consultației vorbind cu asistenta în loc de
pacient. Computerul a devenit un intrus care s-a băgat între medic și pacient
fără să ceară prea multă voie niciunuia dintre protagoniști. Medicul s-a
adaptat mai ușor, pacientul nu. Trebuie să recunoaștem că ne-ar fi greu tuturor
să stabilim o relație cu o persoană în vreme ce aceasta se uită insistent într-un
ecran, fie el monitor, laptop, tabletă sau smartphone.
În conceptul de comunicare cu pacientul al Cleveland Clinic,
REDE to Communicate, medicii sunt încurajați să introducă computerul cam în
același mod în care, cu mult bun-simț, în urmă cu douăzeci de ani, am fi
introdus pacientului asistenta care îl ajuta pe doctor. Ideea este de a folosi
această oportunitate pentru a întări relația cu pacientul mai degrabă decât a o
submina. „Implicarea pacientului în vizualizarea rezultatelor unor teste de laborator,
imagistică sau scanări ale propriilor date, modificarea unghiului monitorului
astfel încât să permită un contact vizual mai facil și dorința de a te opri din
dactilografiat atunci când apare primul semn de disconfort din partea
pacientului sunt importante pentru minimizarea potențialului computerului de a
provoca deranj și de a aliena relația dintre pacient și clinician. *”
Deci, cât timp îți ia ca să comunici bine? Opinia mea este că
îți ia cam tot atât timp cât să comunici prost. Dacă se întâmplă să observi că
nu ai comunicat bine, prioritar ar fi să te uiți în altă parte și nu la timp.
Sigur că mai mult timp ajută, dar nu este totul. Este ca și cum ai spune că
toți medicii care au puțini pacienți sunt comunicatori excelenți.
*Communication the
Cleveland Clinic Way, Adrienne Boissy, Tim Gilligan, McGraw Hill, 2016
