Newsflash

Ce face Colegiul Medicilor?

de Dr. Nicolae-Iordache IORDACHE - sept. 8 2017
Ce face Colegiul Medicilor?
     Un profesor universitar, deopotrivă respectat și temut până nu demult, a început să aibă în ultimul an probleme de imagine și de natură legală. Inițial, i s-a retras dreptul de a mai opera, dar nu cel de a îndeplini alte sarcini derivate din statutul de profesor universitar.
     Jurnaliștii s-au împărțit în două tabere: unii deplângeau soarta pacienților ce păreau a fi victimele unor practici mai puțin legale și etice ale profesorului, alții îi luau apărarea celui în cauză, denigrând în mare parte cealaltă tabără de jurnaliști și păstrând retorica de „înger al copiilor” pe care profesorul însuși o consacrase.
     S-au mai implicat și niște ONG-uri, care, dincolo de acest scandal, chiar au făcut lucruri demne de admirație pentru asistența medicală din România, în special pentru micii pacienții. În principal, ele s-au ocupat de cei care păreau să fie victimele unor practici – hai să le spunem frumos – la limita eticului în conduita medicală. Intrați în contact cu ceea ce păreau să fie adevărate drame pentru unele familii, s-au implicat în a trage un semnal de alarmă în spațiul public.
     Recent, în urma unei hotărâri judecătorești care repune profesorul în drepturile sale de chirurg, foștii și viitorii săi colegi, care au beneficiat de o perioadă de liniște pe durata lipsei din spital a fostului lor șef, au publicat o scrisoare în care dezaprobă reîncoronarea profesorului atât ca autoritate morală, cât și profesională, în contextul experiențelor pe care acesta, spitalul, lumea medicală și opinia publică le-au traversat. Opinez că acesta este un act curajos și mai puțin obișnuit în contextul medical mioritic. Mai mult decât atât, cred că este un semn de autovindecare a lumii medicale prin ea însăși atâta vreme cât mecanismele oficiale de prevenire, monitorizare și respingere a practicilor neetice, imorale și ilegale din sistemul medical sunt total nefuncționale.
     În tot acest timp, autoritatea medicală cea mai înaltă în rang, Colegiul Medicilor, nu pare să dea semne credibile că se implică în aflarea adevărului și că vrea să facă lumină în acest caz. Este vorba de un caz care, potențial, a ruinat, în mod nenecesar, viețile unor mici pacienți. Potențial, a mai pus o pată pe obrazul sistemului medical românesc (atât de dezbătut când vine vorba de plăți informale). Potențial, a făcut viața grea și chiar de nesuportat unor rezidenți (la care profesorul urla pe hol) sau colegi motivați de ideea a face bine pacienților și de a se dezvolta profesional. Un caz care a indus, o dată în plus, o lipsă de încredere a societății în medicina românească.
     Întâmplarea face să mă situez destul de aproape de multe dintre părțile implicate în acest scandal. Suficient de aproape încât să cred că nu iese fum fără foc. Cunosc pe cineva care a trăit o experiență personală recentă, cu doar câteva luni înainte de izbucnirea scandalului, cu profesorul în cauză, și care a confirmat că, da, poate opera bine (copilul s-a vindecat repede și bine, dar nu a avut o problemă ieșită din comun), da, comunică inacceptabil, da, o parte din celelalte (sic). Cunosc oameni din ONG-ul cu pricina și înțeleg deopotrivă eforturile și frustrările lor. Cunosc pe cineva care îi ia apărarea profesorului, așa cum cunosc și dintre cei care incriminează radical. Niciunii dintre aceștia nu mi-au părut vreodată a fi malefici.
     Nu îl cunosc pe liderul Colegiului Medicilor, care găsește inamici peste tot: în media, între colegii care și-au asumat rolul de whistle-blower, în asociațiile care fac ce cred și ce pot pentru binele pacienților și al unora dintre profesioniștii din sănătate. Nu îl cunosc și nu îl înțeleg.
     Nu înțeleg de ce Colegiul Medicilor nu caută activ medicii și practicile lor medicale care sunt deviate de la așteptările rezonabile ale societății.
     Nu înțeleg de ce Colegiul Medicilor nu încurajează pacienții și societatea pentru a raporta aceste deviații așa cum alte organizații profesionale, în țări mai avansate, o fac.
     Nu înțeleg de ce Colegiul Medicilor își descurajează medicii (proprii membri, pe care aparent îi reprezintă), în loc să-i încurajeze să raporteze orice se abate de la o conduită etică, morală și profesională.
     Nu înțeleg de ce Colegiul Medicilor nu își asumă rolul de lider în a creiona cadrul etic și moral (și uneori nici măcar pe cel profesional) și în a-l face cunoscut atât membrilor săi, cât și societății.
     Nu înțeleg de ce Colegiul Medicilor se poartă ca un sindicat și nici acesta măcar unul bun, dacă ar fi să ne uităm la salariile și la cazurile de burnout ale medicilor români.
     Eu asociez Colegiul Medicilor cu sistemul imun al organismului. Definește ceea ce este acceptabil și ce nu (anticorp). Protejează ceea ce este și respinge ceea ce nu. Iar, dacă situația o cere, poate respinge chiar membri ai propriului corp medical. Poate că așa am avea mai puțini medici care dăunează sever sistemului, cum ar fi, de exemplu, cei care conduc în mod „profesional” retorica antivaccinistă și, de ce nu, profesorii cu reputație de Dumnezeu.
     Problema adevărată este nu cine are dreptate în acest caz, ci faptul că el a fost posibil.
 
 

PS: Aștept și accept deciziile justiției în acest caz. Însă mai știu că deciziile sunt în alb sau negru. Viața este gri. Pentru justiție, poate fi acceptabil ca cineva să opereze. În cele din urmă, avem nevoie de chirurgi. Pentru colegii care bat pasul pe loc, care pot fi umiliți în public, pentru rezidenții care nu operează, care sunt terorizați până la depersonalizare, pentru părinții cărora nu li se spune clar ce urmează și nu li se prezintă opțiuni, sunt multe lucruri care sunt prea puțin acceptabile într-o societate ce aspiră către normalitate. 


 

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe