Newsflash

Cei mai buni medici şi hazardul topurilor media

de Dr. Olivia SGARBURĂ - feb. 20 2013
Cei mai buni medici şi hazardul topurilor media
   În numărul din februarie al revistei Elle a fost publicată o listă intitulată: „Cei mai buni 115 medici din Bucureşti“. Elle România este o publicaţie lunară cu 15 ani vechime pe piaţa românească, timp în care a contribuit la educarea cititoarelor într-o serie de chestiuni precum nutriţia, activitatea fizică, simţul estetic şi gustul pentru literatură; în paginile ei au putut fi citite pentru prima oară o bună parte din textele lui Mircea Cărtărescu apărute ulterior în volumul „De ce iubim femeile?“, câteva pastile semnate Cecilia Ştefănescu şi tot aici are o rubrică lunară Marius Chivu, în care vorbeşte, de exemplu, despre fascinanta istorie a legilor româneşti împotriva plagiatului, legi adoptate pentru prima dată în secolul XIX.
   De aceasta dată însă, revista Elle a ratat o iniţiativă excelentă de educaţie pentru sănătate şi un mesaj altfel foarte util: când mergeţi la medic, alegeţi cu grijă persoana. De ce spun asta? Pentru că, lansându-se în realizarea unei liste a celor mai buni medici din Bucureşti, a săvârşit cel puţin două greşeli.
   În primul rând, a neglijat criteriile. Nu există clasament fără criterii, după cum sugerează chiar definiţia din DEX: „ordinea în care sunt clasaţi concurenţii într-o competiţie sportivă, potrivit rezultatelor obţinute la ea“. Deşi în textul introductiv apare precizarea că nu este vorba chiar despre un top, titlul de pe coperta I – „Cei mai buni 115 medici din Bucureşti“ – sugerează totuşi un fel de clasament, o departajare, din moment ce medicii din listă sunt „cei mai buni“, iar restul nu.
   În al doilea rând, pentru a realiza un clasament, trebuie să ai autoritatea necesară. Care este autoritatea revistei Elle în a evalua practica medicilor? Este suficient că se plasează, în textul introductiv, sub umbrela părerii câtorva medici generalişti? Mai exact, câţi? Care? Aleşi cum? Capabili să profeseze la un nivel bun? Care este modalitatea prin care aceştia au evaluat medicii cu care nu au contact direct – spre exemplu, anesteziştii?
   Din punctul meu de vedere, se putea propune o listă cu „medicii din Bucureşti recomandaţi de revista Elle“. Ar fi fost o formulare acceptabilă, ce mărturisea aspectul subiectiv al realizării listei şi autoritatea ca aparţinând consumatorului de produse de sănătate.
   Insist asupra faptului că, indiferent dacă medicii de pe listă sunt sau nu foarte buni, ideea de clasament nu poate fi încurajată. Termenul „bun“ este foarte vag. Se poate referi la o capacitate de comunicare, care îi califică drept medici cu o excepţională relaţie cu pacienţii, se poate referi la performanţă în condiţii de stres sau la performanţă în urmărire şi strategii de lungă durată, se poate referi la medici care lucrează în centre bine dotate şi au acces la o gamă largă de proceduri, se poate referi la pionieri în diferite terapii sau, pur şi simplu, la medici buni la suflet.
   Un paradox este cazul unui doctor pe care îl creditez cu o bună valoare profesională, căruia i-aş adresa pacienţi şi căruia nu am ezitat să îi cer sfatul atunci când aveam dileme conexe specialităţii sale. Cu toate acestea, el este recomandat ca fiind blogger şi cool. Sigur, sunt lucruri meritorii, dar nu sunt reprezentative pentru un top al celor mai buni medici, în care el ar merita să intre pentru atribute profesionale, nu pentru cele artistice.
   Trebuie să menţionez un alt aspect, care poate că nu este relevant pentru conţinutul listei, dar poate fi reprezentativ pentru timpul şi seriozitatea întocmirii ei: documentarea. Există o serie de inadvertenţe, pe care le-am recunoscut în cazul instituţiilor cu care sunt familiară, care poate nu sunt izolate şi care nu ar fi trebuit să existe, chiar dacă centrele sanitare sunt uneori nisipuri mişcătoare. Prof. dr. Dan Tulbure, medic ce a adus contribuţii importante în domeniul ATI, nu mai este şeful clinicii de la Fundeni de peste un an de zile, din motive de vârstă. Prof. dr. Cristian Gheorghe nu mai este directorul medical al Institutului de Boli Digestive şi Transplant Hepatic Fundeni din simplul motiv că acest institut a redevenit parte a Institutului Clinic Fundeni (schimbare ce datează tot de peste un an).
   Dezbaterea de pe reţelele de socializare a ridicat problema existenţei unor topuri similare în alte ţări, precum Franţa sau Statele Unite ale Americii. În SUA am reuşit să identific site-uri cu recenzii ale medicilor de către pacienţi, recenzii cu caracter declarat subiectiv şi uneori anonim, fără pretenţii de clasament sau de investigaţie jurnalistică. În Franţa însă, apar anual, în cel puţin trei publicaţii hebdomadare, clasamente ale instituţiilor sanitare bazate pe activitatea raportată de spital către organismele de control. Fiecare revistă are metodologia ei strictă, identificabilă in extenso pe site-ul publicaţiei, în care se regăsesc date precum: frecvenţa infecţiilor nosocomiale, dotarea tehnică, scorul atribuit instituţiei de înalta autoritate pentru sănătate, varietatea de proceduri realizate, extensia arealului geografic de adresabilitate, accesul la terapie intensivă etc.
   Nu există un singur clasament care să amestece toate instituţiile, ci există clasamente separate, în funcţie de numărul de paturi şi tipul spitalului (public/privat). Ulterior, clasamentele se depliază pe regiuni şi pe patologii. Iată că vorbim despre altfel de liste, realizate extrem de temeinic şi de reglementat, liste ce reprezintă un fel de feedback util instituţiilor sanitare.
   Tot în alte ţări, reclama realizată practicienilor (cu excepţia medicilor de chirurgie estetică şi dentară) poate fi motiv de sancţiune la Colegiul Medicilor. Iar un clasament hazardant îi poate atrage unei publicaţii procese pentru atingerea reputaţiei medicilor neincluşi.
   În concluzie, pot exista recomandări subiective, însă e de dorit ca până şi acestea să aibă o bază comună de discuţie. În niciun caz însă nu pot fi acceptate clasamente realizate fără rigoare ştiinţifică. Cred că mesajul de a-ţi alege medicul cu grijă este lăudabil în condiţiile actuale ale practicării medicinii în ţara noastră.
   Admir de fiecare dată iniţiativa unei reviste pentru femei de a populariza educaţia pentru sănătate, dar nu înţeleg de ce s-ar hazarda într-un spaţiu în care nu are competenţă (evaluarea calităţii profesionale a medicilor), în loc să rămână acolo unde este deplin competentă: punctul de vedere al femeii consumatoare de îngrijiri de sănătate.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe