Ne apropiem de momentul admiterii în rezidențiat.
Examenul, deloc ușor dar nu imposibil de luat cu un punctaj bun pentru cei care
s-au pregătit, va fi cu siguranță o satisfacție majoră a vieții profesionale.
Studiul, efortul intelectual de a înțelege patologia, de a memora diferitele
constante și mecanisme fiziopatologice, își va arăta răsplata în punctele
acumulate răspunzând corect și, ulterior, cu un punctaj bun îți poți alege
orice specialitate dorești. Acum, dragul meu coleg, nu vreau să te supăr, dar
va fi cam ultima dată în cariera de medic în România când efortul intelectual
pur va avea un impact decisiv în cariera ta.
Odată
ce ai ajuns în rezidențiat, nu va mai fi de ajuns să faci ceea ce ai făcut până
acum pentru a avea succes. Dacă vei continua cu aceeași strategie de tipul: „să
învăț, să fiu cât mai bun profesional cu putință“, nu vei realiza mare lucru
dacă vrei să continui să lucrezi în sistem și după terminarea rezidențiatului.
De ce? Fiindcă trăim într-un sistem condus de oameni și nu de reguli.
Așadar,
ia te rog toate sfaturile despre cum să îți faci un CV bun, cum să participi la
activități extracurriculare, cum să te dedici studiului, să mergi la stagii de
pregătire în afara țării și aruncă-le la gunoi. Vorbesc serios, îți vei pierde
timpul mergând în direcția asta. Și apoi știți că vă dau numai sfaturi de bine,
nu? Și mai ales sincere.
Dacă
ar fi să ofer un singur și cel mai important sfat pentru toți cei care vor o
șansă serioasă să lucreze în sistemul de stat, acel sfat ar fi să își facă rost
de o pilă. Cu cât mai devreme, cu cât mai mare, cu cât mai puternică posibil.
Acum nu te deprima dacă nu ești fiul/fiica cuiva important din politică sau
medicină, care să îți creeze oportunitatea unui viitor post în spital și,
evident, a unei cariere frumoase. Sau dacă nu ai destui bani încât să poți
cumpara încet-încet acțiunile necesare care te vor duce către un post mult
dorit. Nu înseamnă că nu poți reuși doar dacă ești perseverent. Începe prin a
lua la rând toată agenda de cunoștințe, chiar și rude mai îndepărtate cu care
nu te-ai mai auzit de ceva timp și vezi poate găsești totuși pe cineva care să
știe la rândul lui pe cineva care să te aducă unde dorești. Cineva care să
„garanteze“ pentru tine. Știu, poate nu va fi cea mai grozavă intrare, dar nu
te da bătut, perseverența este cheia. Plus abilități sociale dezvoltate. Ai
idee cât de mult poți obține lingușind până și pe cel mai dur și mai aprig șef
de secție, pe cel mai neînduplecat profesor? Suntem cu toții oameni, vorba
aceea, și ne place să ne fie mângâiat orgoliul, să fim lăudați, să avem oameni
care să facă tot felul de comisioane pentru noi și să ne simțim speciali
astfel. Încearcă și vei fi uimit! Pentru novici recomand pentru început o lectură
intensivă a cărții What would Machiavelli do? The Ends justify the meanness,Stanley Bing.
Nu
uita că politica a fost mereu o rampă de lansare cam în orice domeniu. Așa că
dacă nu ești înscris în vreun partid până acum, nu ar fi rău să iei în calcul
și varianta asta. Ți se pot deschide multe uși cu un singur telefon dat de la
persoana potrivită din partid. Mi-aș dori să îți spun mai multe, dar, din
păcate, eu am ales calea greșită, aceea cu construitul de CV, așa că te rog
iartă-mă dacă nu știu să îți dau mai multe detalii. Chiar acum mă gândesc și eu
pe ce partid să pun ochii.
Țintește mereu persoanele-cheie cu funcții
importante administrative și/sau în mediul universitar, acestea au în mână
puterea de a crea intrarea mult dorită în sistem. Un serviciu azi, un ajutor
mâine, un sacrificiu ici, unul colo, ajungi încet-încet să se prindă drag de
tine și parcă nu te-ar mai vrea șeful plecat de lângă el curând. Hai, că nu e
greu și, în fond, o faci tot pentru tine. Fii atent la detalii – poate trebuie
dusă mașina la service, câinele la veterinar, orice te va arăta util. Chiar
dacă în loc să stai să înveți ceva din patologie sau să stai prin sala de
operație (în funcție de specialitate), trebuie să te ocupi de nu știu ce
comision, nu e nimic, vei primi răsplata mai târziu, chiar cu vârf și îndesat.
Atenție, totuși, nu căuta să lași impresia că vrei să urci prea sus pe scară
ierarhică sau că ai vrea să îți depășești maestrul, e o idee proastă, să nu
zici că nu ai fost avertizat! Dacă îți arăți astfel de intenții atunci mă tem
că vei fi sancționat și lăsat pe dinafară foarte rapid.
Este
posibil ca la un moment dat să mai torni și câțiva colegi mai mici sau chiar
mai mari, de ce nu? sau să obții tot felul de informații care vor face pe plac
șefului tău. Pot fi picanterii sau, din contră, informații serioase despre
vreun complot pentru răsturnarea șefiei. Ei haide, nu te împotmoli prea tare în
amănuntele astea, până la urmă trebuie să te detașezi de restul colegilor
cumva, nu? Oricum nu veți putea rămâne toți în același loc, așa că e mai bine
să fii tu cel ales, corect? Încearcă să vezi aceste mici, hai să le spunem,
împărtășiri de informație ca pe un atu, o dovadă de loialitate, dar și de
vigilență pentru bunul mers al lucrurilor pe secție/în spital și cu siguranță
loialitatea această va fi răsplătită. Curaj, caută informații, căci vorba
aceea, mereu se petrece câte ceva! Și dacă te încearcă la un moment dat vreun
sentiment de vinovăție sau de încălcare a unor norme morale, amintește-ți că
scopul scuză mijloacele.
Concluzionez,
cu un optimism amar, că sistemul își are portițele lui de intrare și, în ciuda
veștilor că „nu sunt posturi în sistemul de stat“, din contră, este loc pentru
toată lumea, deci nu te chinui prea mult cu gânduri și calcule legat de tot ce
spune presa. Unde este voință, se găsește și o cale, nu-i așa?
În ciuda asemănărilor izbitoare cu
realitatea, acest text este un pamflet și trebuie tratat cu prudență.
