Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă

Clinicile universitare din Cluj în pericol

Viața Medicală
Arh. Virgil POP vineri, 9 octombrie 2015
     Clinicile universitare din Cluj au fost construite începând cu 1886, fiind terminate la 1900*. Construirea acestora în sistem pavilionar se încadrează într-o tendință europeană ce reprezintă progresul și specializarea accentuată a științelor medicale. Același progres va face însă ca acest tip de spital să fie abandonat după al Doilea Război Mondial. La vremea respectivă, construcția era la marginea orașului. În prezent, după ce Clujul s-a extins de sute de ori în suprafață, terenul are o poziție ultracentrală, cu o valoare de piață pe măsură.
     Clădirile de început sunt realizate într-un stil academist dominat de decorația clasicistă inspirată din Renașterea florentină – medicina legală de astăzi. În clădirile realizate după 1900 încep să se simtă tendințele noului stil secession – chirurgia și ginecologia. Acestea sunt realizate din cărămidă clincherizată, roșie și galbenă, provenită de la Pecs, și dau nota specifică a întregului ansamblu.
     În decursul vremii, clinicile au trecut prin diverse tutele: Ministerul de Interne și Universitatea Franz Iosif în Austro-Ungaria, pe urmă Ministerul Sănătății, Ministerul Învățământului, Direcția Sanitară, din nou Universitatea de Medicină și așa mai departe, ajungând în cele din urmă în subordinea Consiliului Județean Cluj. Rolul și funcțiunea lor au fost tot timpul aceleași și au condus la renumele Clujului de oraș medical, alături de cel universitar, de care clujenii sunt atât de mândri. Ansamblul clinicilor este clasat monument istoric de categoria A, adică de importanță națională.
     Progresul medicinii (mai ales al tehnicii medicale) face ca tipul pavilionar să fie abandonat. În anii ʼ60, ansambluri similare din țări bogate au fost demolate și înlocuite cu construcții spitalicești moderne. Au dispărut astfel întregi ansambluri arhitecturale, care ar fi fost mult mai apreciate în prezent. La Barcelona, un ansamblu asemănător, Hospital de Sant Pau, a rămas în funcțiune până în ziua de azi. Și acesta a fost reconvertit în unități medicale ce nu necesită corelare tehnică și funcțională: cabinete medicale individuale, cabinete de consiliere medicală, centre de consiliere și tratare a toxicodependenților, spații de învățământ medical etc. Acest ansamblu se află în prezent pe lista patrimoniului mondial, fiind o capodoperă a arhitecturii de la începutul secolului XX. Aici, bunăstarea a venit după conștientizarea valorii de patrimoniu arhitectural.
     În cazul Clujului, funcțiunea a rămas neschimbată. Modernizarea s-a produs prin transformări interioare și mici parazitări. În anii ’70 s-a construit o nouă clinică de nefrologie, cu calități arhitecturale modeste dar decente, reflectând parcursul societății românești la acea vreme. În anii ’90 s-a construit un nou corp pentru urgențe medicale, amplasat în unicul loc liber din partea „de jos“ a ansamblului cu acces din strada Clinicilor. Acest loc era un „spațiu de primire“ în ansamblul inițial, fiind un mic parc flancat pe trei laturi de clădirile clinicilor, iar pe o parte de scările monumentale ce făceau legătura dintre primele două terase. Amplasarea clădirii în acest loc a contrazis toată logica funcțională a ansamblului, reprezentând un dezastru arhitectural și urbanistic.
     Construcția s-a realizat ca urmare a unei intense dorințe a unui medic sau a unui grup de medici și a afectat negativ toate celelalte clădiri. Dorința de a moderniza și a amplifica se observă la toate subunitățile ansamblului. Modernizările nu fac decât să degradeze ansamblul din punct de vedere arhitectural. Ferestrele se schimbă aleatoriu cu unele de plastic în funcție de abilitățile șefilor de clinică de a obține „finanțări“ sau de generozitatea unor sponsori-pacienți.
     Pardoselile realizate din mozaic decorativ original sunt distruse de diverse recompartimentări interioare. Fațadele sunt transformate prin aplicarea de lifturi exterioare, când acestea ar fi putut fi amplasate și la interior, numai că atunci „ctitoria“ nu ar fi fost așa de evidentă.
     Dorința de modernizare și extindere este firească și produce o presiune fantastică asupra valorii arhitecturale, dar și asupra calității funcționale a ansamblului: ambulanțele se strecoară printr-un culoar de patru-cinci metri între clădire și scările monumentale de acces la terasa a doua, loc plin de pacienți în așteptare și de aparținători.
     Parapetul scărilor, realizat din piatră, e parțial prăbușit și a fost înlocuit cu unul din țeavă metalică. Cum scările nu au aparținut niciuneia dintre clinici, nu s-a încercat restaurarea lor într-o manieră decentă. Nu există vreun plan de coordonare de ansamblu, iar spațiile verzi au devenit parcări pentru personal și, pe vreme ploioasă, devin niște platforme noroioase. O parte a spațiilor verzi a fost concesionată pentru chioșcuri sordide.
     În acest context de lipsă de spații, Consiliul Județean, tutorele vremelnic, a concesionat în 2006 și 2007 o suprafață de peste opt mii (!) de metri pătrați către o firmă privată, pentru realizarea unui mall comercial.
     Era singurul loc în care s-ar fi putut realiza un nou pavilion medical. Clădirea propusă este un corp masiv foarte înalt; ar fi fost cea mai mare clădire din ansamblu, de câteva ori mai mare în plan decât celelalte și de câteva ori mai înaltă. Propunerea reprezintă și un abuz urban ce încalcă normele urbanistice. Dar a venit criza imobiliară și construcția a fost abandonată la nivelul parterului. Astăzi, printre fiare și betoane cresc arbuști.
     E surprinzătoare lipsa de reacție a lumii medicale clujene față de acest rapt. Forul care a făcut concesiunea este același care asigura salarizarea și finanțarea clinicilor. O oarecare opoziție a existat din partea Comisiei monumentelor istorice, dar dezvoltatorii au surmontat cu ușurință această problemă.
    Acum, când criza dispare încetul cu încetul, se reia ideea construirii acestui spațiu de 8.000 m2 din ansamblul clinicilor universitare. De data aceasta, Consiliul Județean pune în sarcina clinicii din imediata vecinătate realizarea separației cu un zid înalt, prin scrisori „pentru cunoaștere și aplicare“. În acest fel, o opoziție la construirea acestui zid s-ar face împotriva unei instituții medicale, adică chiar împotriva sănătății poporului, act reprobabil.
     Nu numai acest ansamblu medical duce lipsă de spații. Oricare altă clinică clujeană este în aceeași situație. O clădire medicală cu dimensiuni rezonabile și calități arhitecturale adecvate și-ar putea avea locul pe amplasamentul fostului viitor mall comercial.
     Situația ansamblului este din nou sumbră, în mod paradoxal, din cauza depășirii crizei imobiliare. De data aceasta, având în vedere activitatea febrilă din justiție, poate că lumea medicală nu va fi la fel de inhibată ca în 2007, când jaful bunului public se bucura de impenitență.

 

 

 

*Arhitectul Gheorghe Vais, specializat în istoria programelor arhitecturale, dedica o monografie exhaustivă acestui ansamblu (Gheorghe Vais, „Arhitectura clinicilor universitare din Cluj 1886–1903“, UTPress, Cluj, 2007). Nu e locul aici pentru a prelua mai mult din această lucrare remarcabilă, dar în geneza acestui ansamblu trebuie remarcată atenția deosebită care s-a dat coerenței compoziționale și funcționale, caracteristici păstrate până de curând.
 
Clinicile universitare. În partea de sus a imaginii sunt „clinicile de jos“. Terasa a treia în mijlocul imaginii, teren liber. La sud sunt Psihiatria, „clinicile de sus“ (extras din anexe PUG Cluj, 1995)
Șantierul deocamdată abandonat ocupă aproximativ 17% din ansamblul clinicilor de jos (sursa: Google Maps)
Barcelona: Hospital de Sant Pau – banca de sânge
Șantierul viitorului mall comercial pe terasa a treia a clinicilor în 2008, abandonat în prezent
Zidul de sprijin și scara monumentală dintre prima terasă și a doua. Foto aproximativ 1930
Scara monumentală cu balustradă de piatră parțial înlocuită. Axul către scară este blocat de clădirea cea nouă cu acoperiș de tablă ondulată și placaj ceramic ce ar vrea să fie o referire la cărămida clincherizată
Lifturi panoramice în șantier în 2011
Parcul din axul central al compoziției ansamblului clinicilor, peste care s-a construit o nouă clădire (după Gheorghe Vais, 2007)
Terasa a doua. Chioșcurile ridicate pe suprafața concesionată din fața balustradei de piatră

 

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.