Sistemul sanitar românesc nu suferă doar de
finanţare – are multe tare pe care încă le cară. În ce priveşte comunicarea
dintre specialist, fie el medic sau decident în sistem, şi mass-media, încă
sunt mulţi care se comportă ca nişte funcţionari plictisiţi şi blazaţi,
posesori ai unor mentalităţi învechite – „să stau frumos în banca mea, să nu mă
întrebe nimeni nimic, să nu cumva să spun vreo prostie“.
Nu
mai departe de acum câteva luni, făcând documentarea cu privire la infecţiile
intraspitaliceşti, responsabilul unui compartiment pentru prevenţia şi
controlul infecţiilor nosocomiale dintr-un spital bucureştean mi-a spus verde-n
faţă: „Ce v-a venit să scrieţi despre asta? Există alte subiecte mult mai bune
de abordat“. Şi nu este singurul de acest fel întâlnit în demersul meu, dar şi
în altele. Poate şi de aceea stăm atât de bine la infecţii nosocomiale.
Statistic, evident. Ne pricepem de minune la raportări. Politica struţului e-n
floare în spitalele româneşti.
Apoi, nu pot trece în noul an fără să o pomenesc şi pe cea care, nu ştiu
din ce motive, a făcut tot ce a putut ca să împiedice o documentare a echipei
din care cu onor am făcut parte, la Institutul Cantacuzino, pentru publicarea
unui „dosar“ prilejuit de împlinirea a 150 de ani de la naşterea
întemeietorului acestui aşezământ, profesorul Ion Cantacuzino. Este vorba de
directorul general (interimar deocamdată) al institutului menţionat: dr.
Aurelia Graţiela Drăghici, medic primar obstetrică-ginecologie şi consilier
general al Capitalei (din partea USL). Şi cum invidia (ca să nu zic altceva) e
mare, pentru că până la urmă am găsit şi oameni binevoitori, cu proxima ocazie,
doamna director general interimar ne-a taxat: un jurnalist al publicaţiei
noastre a fost poftit afară, în momentul în care a încercat să poarte o
discuţie cu dsa. Comunicăm, doamnă manager, nu-i aşa? Comunicăm!
Poate lucrurile ar merge ceva mai bine dacă de la vârful piramidei s-ar
transmite un semnal corespunzător. Dar iată că şi acolo lucrurile se înscriu
cam în acelaşi registru. Multe din solicitările noastre, transmise prin biroul
de presă Ministerului Sănătăţii, privind date publice, altele decât cele pentru
care onor ministrul convoacă regulat presa la sediul din Cristian Popişteanu
nr. 1–3, au avut exact aceeaşi soartă precum încercările din exemplele de mai
sus.
Dar
cum, iată, am ajuns la final de an, transmit şi eu toate gândurile bune atât
celor care ne-au sprijinit în a vă oferi informaţii corecte, complete şi utile,
cât şi celor care s-au mai codit pe ici, pe colo, sau chiar, ca în cazurile de
mai sus, ne-au blocat pur şi simplu. Ne ridicăm şi o luăm de la capăt.
Iar
dumneavoastră, cititorii noştri dragi, anul care vine să vă ţină cât mai
sănătoşi şi cu putere de muncă, să puteţi pune umărul la construirea unui
sistem sanitar eficient, unde cu toţii să vă înfăptuiţi năzuinţele. La mulţi
ani!
