Pe
pacient! Pare
o idee bună. În cele din urmă, dacă nu ar fi pacienți, nu ar fi
nici medici. În plus, pacienții sunt adeseori în suferință,
deci, o dată în plus, merită o atenție specială. Măcar și
pentru că nu ți-ai dori să fii în locul lor și că tocmai de
asta ești acolo tu, ca medic, asistent sau infirmier. Chiar dacă
uneori pacientul mai are și toane, impoliteți, semne de proastă
creștere, răutate manifestă, pretenții absurde? Dacă punem
întotdeauna pacientul pe primul loc, atunci medicul pe ce loc mai
este? Și, dacă nu-i să fie și el măcar din când în când pe
primul loc, cât timp va accepta și cu câtă bucurie, fie și măcar
în subconștient, acest rol ceva mai periferic?
Altceva? Dar
dacă nu am mai pune persoane pe locul întâi sau pe locul al
doilea? Dacă ne-am concentra mai degrabă către altceva decât că
X e mai important decât Y? Dacă ne-am imagina că lucrul cel mai
important este ca pacientul să își vadă afecțiunea vindecată
sau ameliorată? Dacă am accepta că acest scop final riscă să fie
compromis în absența unei relații cordiale între cei implicați,
bazate pe înțelegerea fiecăreia dintre parți, pe încredere, pe
implicarea activă și asumată a celor interesați? Ar putea merge
mai bine?
Relația. Cum
ar putea fi relația aceasta? Obligatoriu, trebuie să existe
conectare emoțională, respect reciproc, un interes sincer și de
ambele părți în rezolvarea unei probleme de sănătate, o
înțelegere a perspectivei pacientului și a contextului său
psihosocial și un angajament comun către un rezultat pozitiv. Nu
este obligatoriu ca părțile să fie prietene sau de acord cu orice.
Timpul nu are cum să fie nelimitat, medicul nu trebuie să tolereze
depășirea barierelor relației profesionale sau să facă lucruri
dincolo de scopul obișnuit ori, și mai rău, împotriva legilor sau
regulamentelor1.
În
ce ar consta? Trebuie
avute în vedere patru principii: (1) relațiile din sănătate
trebuie să includă dimensiuni ale persoanelor implicate, precum și
rolurile acestora; (2) afectul și emoția sunt componente importante
ale relațiilor din sfera serviciilor de sănătate; (3) toate
relațiile din această sferă au loc în contextul influențării
reciproce; (4) formarea relațiilor în contextul serviciilor de
sănătate are valoare morală2.
Funcționează?
Cleveland Clinic a conceput un program de training pentru întregul
personal care intră în contact cu pacientul, bazat pe relație ca
obiectiv al comunicării în toate departamentele instituției. În
aproximativ trei ani, au progresat de la percentila 24 la 99 în ceea
ce privește satisfacția pacienților față de experiența lor cu
această clinică. Mult? Puțin? Relevant? Mi-ar plăcea și am fi cu
toții mult mai fericiți dacă măcar jumătate din medicii romani
ar citi cartea citată și ar înțelege să aplice măcar o parte
dintre ideile găsite acolo.
