A
devenit deja tradiţie faptul că, an de an, studenţii medicinişti şi tinerii
medici din toată ţara se întâlnesc pentru a dezbate idei noi, subiecte
interesante, să înveţe unii de la alţii, să-şi extindă orizonturile înţelegerii
medicale şi, nu în ultimul rând, chiar să se cunoască între ei, să formeze reţele
la care să poată apela atunci când este nevoie. O asemenea reuniune s-a desfăşurat
luna aceasta, la Bucureşti, în perioada 6–9 decembrie, cu ocazia celei de-a
XVI-a ediţii a Congresului Naţional pentru Studenţi şi Tineri Medici (CNSTM),
în organizarea Societăţii Studenţilor în Medicină din Bucureşti.
Societatea
Studenţilor în Medicină din Bucureşti (SSMB) este o organizaţie studenţească
independentă, non-guvernamentală şi apolitică, ce reprezintă studenţii medicinişti
bucureşteni. Este membră a Federaţiei Asociaţiilor Studenţilor în Medicină din
România şi a Federaţiei Internaţionale a Asociaţiilor Studenţilor în Medicină
(IFMSA). În 2010, SSMB a devenit prima organizaţie din ţara noastră membră a
Asociaţiei Europene a Studenţilor Medicinişti (EMSA). Totodată, SSMB a aderat şi
la Consiliul European al Studenţilor Medicinişti, având chiar membri votaţi în
conducerea acestuia.
Vreme
de patru zile, studenţi ai facultăţilor de medicină din România, participanţi
la congres, au prezentat lucrări ştiinţifice, grupate în patru secţiuni
distincte (ştiinţe fundamentale, ştiinţe medicale, ştiinţe chirurgicale,
poster), au participat la workshopuri şi conferinţe susţinute de cadre
universitare, precum şi la diverse concursuri pe teme medicale.
Tendinţe mondiale în
sănătate
Ceremonia
de deschidere, desfăşurată la Palatul Parlamentului, a debutat… în gama Re
major, sub bagheta dirijorului Tudor Ionescu, prin Corul „Vox Medicalis“ al
studenţilor medicinişti.
A
urmat apoi prof. dr. Adrian Streinu-Cercel, preşedintele senatului UMF „Carol
Davila“ Bucureşti, care a susţinut o prezentare cu privire la 
„megatrendurile
în sănătate“, douăsprezece la număr, care „ne vor afecta viaţa într-un viitor
foarte apropiat“. În contextul în care medicina transfrontalieră este în plin
avânt, spunea profesorul Streinu-Cercel, creşterea exponenţială a inovării în ţările
în curs de dezvoltare va face ca acestea să devină adevărate pieţe de desfacere
pentru serviciile medicale. Un alt trend îl reprezintă medicina personalizată.
Potrivit acestei gândiri, astăzi nu mai avem boli, ci pacienţi. Altfel spus,
fiecare pacient face boala în felul lui, ceea ce înseamnă că va trebui să fie
tratat personalizat – „Sunt foarte multe cazuri care dezvoltă reacţii adverse
din cauză că nu se aplică acest principiu“. Apoi, îmbătrânirea globală a populaţiei,
care va duce inevitabil la creşterea numărului de pacienţi cu boli cronice sau
dizabilităţi, va avea un impact major asupra costurilor în sistemul sanitar la
nivel mondial. Pandemiile, de asemenea, vor rămâne o ameninţare reală a lumii
moderne. Nici în ce priveşte HIV/SIDA, situaţia nu este tocmai roză, mai ales
în ţările subdezvoltate, acolo unde va fi foarte greu de controlat. Probleme
mari vor apărea şi de la mediul înconjurător, o sursă inepuizabilă de factori
determinanţi pentru diverse boli, pentru calitatea scăzută a apei şi a aerului
etc. La fel şi în ceea ce priveşte îngrijirile medicale, care, din cauza numărului
mic de medici şi creşterii costurilor protocoalelor terapeutice şi tehnologice,
vor fi acordate mai degrabă de personalul sanitar auxiliar, decât de medici.
Sunt doar câteva exemple din ceea ce profesorul Adrian Streinu-Cercel a
prezentat celor în jur de 500 de studenţi şi tineri medici prezenţi la
deschiderea oficială a congresului.
Cuvântul-cheie:
varietate
La
ceremonia deschiderii acestei ediţii a congresului au fost şi acad. Ioanel
Sinescu, rectorul UMF „Carol Davila“, prof. dr. Doina Pleşca, decanul Facultăţii
de Medicină din Bucureşti, prof. dr. Viorel Jinga, prodecan al aceleiaşi facultăţi,
şi alţii.
„Am
toată convingerea că aceste reuniuni ale dumneavoastră, din timpul studenţiei,
nu fac altceva decât să vă obişnuiască, încă de pe băncile facultăţii, cu tot
ceea ce înseamnă noţiune medicală“, spunea, în cuvântul său, acad. Ioanel
Sinescu. Mai mult, rectorul bucureştean îşi exprima
convingerea că, pe lângă
faptul că vor să devină medici practicieni, mulţi dintre studenţi au şi dorinţa
şi dotarea intrinsecă de a deveni cadre didactice. Alţii chiar se vor îndrepta
către cercetarea ştiinţifică, un domeniu mai deosebit, mai elevat şi mai
profund în acelaşi timp. „Sunt convins că întrunirea aceasta va însemna un
succes pentru fiecare în parte şi un plus la ceea ce ştiaţi până acum“, a
conchis acad. Ioanel Sinescu.
La
rândul său, prof. dr. Doina Pleşca i-a îndemnat pe studenţi să nu uite niciodată
să se aplece în faţa suferinţei şi să aibă dăruirea de a împărtăşi, alături de
cei aflaţi în suferinţă, tot ce au mai bun în ei. Pentru asta, este nevoie de
„multă muncă, dăruire şi foarte mult studiu“.
Uimit
de numărul mare de participanţi la congres, Cristian Moise, preşedintele SSMB,
le-a dat asigurări acestora că vor petrece, alături de colegi de-ai lor, dar şi
de cadre didactice, un weekend minunat, deoarece „numai ceva mistic putea să
adune în acelaşi loc atâta ştiinţă pură, de înaltă calitate“. În opinia sa,
acest congres – „un eveniment de înaltă efervescenţă academică“ – se poate
caracteriza, într-un cuvânt, prin varietate – de lucrări, sesiuni, workshopuri,
conferinţe, concursuri.
Workshopuri,
conferinţe, concursuri…
Tricky
Tracings ECG, un workshop
susţinut de dr. Ana Fruntelată, a constat într-o serie de prezentări de caz şi
a prilejuit ample discuţii cu privire la noţiuni de interpretare a traseelor
ECG în context clinic, într-o manieră interactivă şi relaxată. Workshopul s-a
adresat în special studenţilor din anii clinici.
Informaţia
medicală, workshop susţinut de conf. dr. Cristian Băicuş, a abordat
subiectul medicului modern, care are toată informaţia medicală „într-un
buzunar“. Se estimează că, la ora actuală, în fiecare minut, se publică un
articol medical, ajungându-se la peste 500.000 de noi articole într-un an.
Dintre acestea, însă, cu adevărat utile medicului sunt doar câteva. Cum filtrăm
această informaţie? Cum ajungem la articolele relevante? Care sunt cele mai
eficiente baze de date? Care sunt gratuite? Sunt întrebări care şi-au aflat
posibile răspunsuri în cadrul acestui workshop.
V-aţi
întrebat vreodată cum arată un laborator acreditat în imunologia
transplantului? Cum se caută un donator? Ce se întâmplă cu probele unui pacient
când se găseşte un donator? Participanţii la workshopul susţinut de dr. Ana
Moise – Introducere în imunologia transplantului – au căpătat răspunsuri
la aceste întrebări. Imunologia transplantului este domeniul care stă
întotdeauna ascuns în spatele chirurgiei de transplant, mai cunoscutul şi
spectaculosul său frate mai mare. Dar cele două domenii nu pot fi separate şi
nici fratele mai mic nu este mai puţin spectaculos, odată ce ajungi să-l cunoşti.
Societatea
Studenţească de Chirurgie din România, prin intermediul workshopului Knots
and Sutures, a oferit studenţilor
posibilitatea de a lua contact cu lumea chirurgicală şi de a-şi testa
aptitudinile necesare unei cariere în domeniu. La finalul cursului practic,
participanţii au susţinut un test de evaluare, în urma căruia au obţinut un
punctaj, important pentru testarea de către organizatori a eficacităţii
cursului, altfel pur informativ.
Laboratorul
de biocalorimetrie din cadrul Institutului de Chimie Fizică „Ilie Murgulescu“
al Academiei Române a efectuat – pentru prima dată în România – înregistrări
termice ale curbelor de creştere bacteriene. Acum, cercetările se axează pe
interacţiunea bacterie–antibiotic şi posibilitatea obţinerii de informaţii în
timp real privind susceptibilitatea la antibiotice. În cadrul workshopului Microcalorimetria
şi aplicaţiile ei, susţinut de dr. Andrei-Alexandru
Muntean, participanţii au putut vedea cum lucrează o echipă interdisciplinară
formată din studenţi la medicină, doctori şi chimişti. Au fost pregătite probe
de incubat în calorimetru şi s-a pus diagnosticul pe baza curbelor de creştere,
dar au mai fost realizate şi alte experimente.
Studenţii
care au dorit să înveţe modalitatea de abordare a pacientului pediatric aflat
în stare critică au putut face acest lucru participând la workshopul PALS
– Pediatric advanced life support,
susţinut de dr. Mihai Craiu. Scopul acestuia a fost acela de a ajuta salvatorul
să-şi însuşească tehnicile de acordare a primului ajutor şi de a-l învăţa să acţioneze
în situaţiile critice care implică pacienţii pediatrici.
Cu
ocazia aniversării a două decenii de educaţie în ecografie în România, Centrul
de formare în ultrasonografie al UMF „Carol Davila“ Bucureşti, Societatea Română
de Ultrasonografie în Medicină şi Biologie – Filiala Muntenia şi Societatea
Studenţilor în Medicină din Bucureşti au organizat, sub coordonarea conf. dr.
Adrian Costache, un workshop hands-on
destinat studenţilor, care a cuprins noţiuni de ultrasonografie clinică (ecografia
ficatului şi colecistului). În sesiunile practice, participanţii au fost
distribuiţi la unul din cele patru ecografe asigurate de sponsori, unde au
aflat – practic – cum se face o ecografie. Acest workshop s-a desfăşurat pe
durata a două zile, la Spitalul Clinic „I. Cantacuzino“ Bucureşti, fiind
structurat în patru părţi (două cursuri teoretice şi două sesiuni practice).
Şi
lucrurile nu s-au oprit aici. Cadre universitare din UMF „Carol Davila“ Bucureşti
au susţinut o serie de conferinţe, care s-au bucurat de interesul studenţilor
prezenţi: prof. dr. Simona Ruţă (Institutul Naţional de Virusologie „Ştefan S.
Nicolau“) – Infecţia HIV în România – în
faţa unui nou val epidemic?; dr. Eugen Radu (Disciplina medicină celulară şi
moleculară) – Studiul genomului uman şi
medicina personalizată; dr. Radu Braga (Fiziologie II), dr. Roxana Darabont
(Medicină internă şi cardiologie SUUB) –
Aspecte hemodinamice şi biologice în patologia vasculară; prof. dr. Leon Zăgrean
(Fiziologie II) – Timpul biologic;
prof. dr. Dan Mircea Enescu (managerul Spitalului Clinic de Urgenţă pentru
Copii „Grigore Alexandrescu“ Bucureşti) – Arsurile,
cea mai mare urgenţă medico-chirurgicală; prof. dr. Vlad Iliescu
(Institutul de Urgenţă pentru Boli Cardiovasculare „Prof. dr. C. C. Iliescu“
Bucureşti) – Rolul ecografiei 2D şi 3D în
chirurgia cardiacă; dr. Dragoş Florea (Institutul Naţional de Boli Infecţioase
„Prof. dr. Matei Balş“) – Utilizarea
tehnicii PCR în diagnosticul bolilor infecţioase.
S-au
desfăşurat, totodată, şi trei concursuri. Primul, Amazing Medical Race, a fost coordonat de dr. Corina Pop
(Medicină internă II – gastroenterologie SUUB) şi a avut drept scop ca, pe lângă
„senzaţiile tari“ ale competiţiei, participanţii să se aleagă şi cu numeroase
cunoştinţe medicale şi secrete de diagnostic clinic şi paraclinic. Al doilea, „Dr.
House“ – diagnostic diferenţial şi algoritmi clinici, coordonat de dr. Cristina Căpuşa
(Spitalul Clinic de Nefrologie „Dr. Carol Davila“ Bucureşti), a urmărit ca
studenţii – în principal cei din anii clinici – să dobândească şi să-şi
consolideze gândirea clinică de tip integrativ, necesară realizării unui
diagnostic diferenţial corect. Această activitate s-a desfăşurat sub îndrumarea
unui medic de specialitate, care a parcurs interactiv etapele realizării unui
diagnostic pozitiv, plecând de la prezentarea câtorva cazuri reale. În cadrul
concursului Poster quiz,
participanţii au fost invitaţi să observe cu atenţie lucrările din secţiunea de
postere, pentru ca, la finalul zilei, să răspundă la întrebări formulate pe
baza acestora. Toţi câştigătorii au fost răsplătiţi cu premii.
Premiile excelenţei
În
urma deciziilor comisiilor de evaluare de la fiecare din cele patru secţiuni
ale congresului, cele mai bune expuneri au fost premiate într-o festivitate găzduită
de amfiteatrul „George Emil Palade“.
La
secţiunea „Ştiinţe fundamentale“, comisia de evaluare condusă de prof. dr.
Maria Mohora (Biochimie) a acordat premiul I lucrării „Modificări ale potenţialelor evocate vizual corelate cu profunzimea anesteziei
induse de sevofluran şi cloralhidrat“, autor principal Elena-Laura Georgescu (UMF „Carol Davila“ Bucureşti), coautori dr.
Mihai Ghiţă, Daniela Pârvu, Ruxandra Sava, coordonator prof. dr. Leon Zăgrean.
Modificări
ale potenţialelor evocate vizual corelate cu profunzimea anesteziei induse de
sevofluran şi cloralhidrat
autori:Elena-Laura Georgescu, dr. Mihai Ghiţă,
Daniela Pârvu, Ruxandra Sava
coordonator
prof. dr. Leon Zăgrean UMF „Carol Davila“ Bucureşti
Introducere. Potenţialele
evocate vizual (PEV) sunt candidate certe pentru a fi folosite la monitorizarea
anesteziei, deoarece reflectă modificările aferente acesteia în timp real,
aducând informaţii despre integritatea structurală a aparatului vizual. În
studiul nostru am analizat comparativ PEV 
obţinute la inducerea anesteziei cu
sevofluran şi, respectiv, cloralhidrat, scopul fiind acela de a identifica
modificări apărute în funcţie de profunzime.
Materiale şi metode. Pentru efectuarea
experimentului, am ales zece şobolani Wistar de sex masculin cu vârsta
aproximativă de trei luni şi greutatea de 300 g, distribuiţi în mod aleatoriu
în două grupuri, unul pentru anestezia cu cloralhidrat şi celălalt pentru
sevofluran. Potenţialele evocate vizual au fost înregistrate prin intermediul
unui implant cronic cu trei electrozi, doi dintre aceştia fiind poziţionaţi la
6 mm posterior şi 4 mm lateral de bregmă, corespunzător ariei vizuale 17
(activi), şi unul de referinţă poziţionat la 7 mm anterior de bregmă (corespunzător
bulbului olfactiv). Profunzimea anesteziei a fost cuantificată prin calcularea
frecvenţei mediane (FM) şi a frecvenţei de margine spectrală 90% (SEF) pe
perioade de 4 secunde.
Rezultate. Amplitudinile, latenţele şi
morfologia PEV au variat în ambele tipuri de anestezie. Latenţa vârfurilor N1 şi
P1 creşte odată cu profunzimea anesteziei, variaţia latenţelor corelându-se cu
parametrii FM şi SEF. În anestezia profundă, complexul de unde este puternic
negativ, pe măsura superficializării anesteziei, se pozitivează unda P1, urmată
de unda P2, amplitudinile acestora crescând progresiv.
Concluzii. O bună cunoaştere a modificărilor
rezultate în urma anestezicelor inhalatorii şi corelarea acestora cu alţi
parametri ai profunzimii anesteziei poate permite evitarea falselor interpretări
ale rezultatelor şi consecutiv utilizarea lor în condiţii optime.
Comisia
de evaluare pentru secţiunea „Ştiinţe medicale“, condusă de prof. dr. Ovidiu Băjenaru
(preşedintele Societăţii de Neurologie din România), a desemnat câştigătoare
lucrarea „Cine se asociază cel mai bine
cu hipertensiunea arterială: ABSI sau indicii antropometrici consacraţi?“. Autori:Gabriel Pop, Andrei Pop şi Mircea Robu
(UMF „Carol Davila“ Bucureşti); coautori: Cristina Elena Niţă, Cristina
Nicoleta Cozma, Brânduşa Ana Cimpoca, Cornel Robu, I. A. Ursu; coordonator: dr.
A. Vlase.
Cine se
asociază cel mai bine cu hipertensiunea arterială: ABSI sau indicii
antropometrici consacraţi?
autori:Gabriel Pop, Andrei Pop, Mircea Robu,
Cristina Elena Niţă, Cristina Nicoleta Cozma, Brânduşa Ana Cimpoca, Cornel
Robu, I. A. Ursu coordonator: dr. A. Vlase UMF
„Carol Davila“ Bucureşti
Introducere. Bolile asociate obezităţii, precum
diabetul, hipertensiunea arterială (HTA) şi boala cardiacă ischemică (BCI) sunt
principalele cauze de mortalitate şi morbiditate în ţările dezvoltate. Dintre
componentele adipozităţii, grăsimea abdominală este cea activă metabolic, ea
fiind factor de risc cardiovascular. A
body shape index (ABSI) este un nou indice pentru obezitatea abdominală,
care prezice mortalitatea independent de indicele de masă corporală (IMC).
Acest studiu analizează legătura dintre ABSI şi HTA, precum şi care parametru
antropometric se asociază cel mai bine cu această boală.
Materiale şi metode. Am realizat un
studiu cross-secţional ce a inclus 383 de pacienţi, din care 185 cu HTA şi 198
fără această boală, consultaţi în ultimele trei ediţii ale proiectului „Împreună
pentru sănătatea rurală“. Au fost calculaţi parametrii antropometrici ABSI, IMC
şi circumferinţa abdominală (CA), s-a determinat profilul lipidic plasmatic,
iar datele despre HTA şi alte boli cardiovasculare au fost obţinute din
istoricul pacienţilor. Analiza statistică a fost realizată folosind programul
SPSS 20.
Rezultate. Toţi cei trei indici au fost
semnificativ mai mari în grupul cu HTA comparativ cu grupul control (p <
0,0001). La analiza univariată, HTA a fost asociată cu vârsta, sexul,
colesterolul total, trigliceridele, aportul de sare, fibrilaţia atrială, BCI,
dar şi cu ABSI, IMC, CA. Într-un model de regresie logistică, folosind
parametrii mai sus menţionaţi drept covariabile, ABSI a fost independent
asociat cu HTA (p = 0,8; SE = 0,02; p < 0,01), după ajustarea pentru vârstă,
sex, CA şi BCI, dar nu şi la includerea IMC în model (p = 0,002; SE = 0,2; p =
0,133) . Folosind curba ROC cu HTA drept variabilă dependentă, aria de sub curbă
a fost 0,695 pentru ABSI, mai mare decât cea pentru CA (0,68), dar mai mică
decât cea pentru IMC (0,703).
Concluzii. Studiul arată că ABSI, un nou indice
de obezitate abdominală, este asociat cu HTA independent de CA (cel mai folosit
indicator de obezitate centrală), dar nu independent de IMC (cel mai folosit
indicator de obezitate globală).
Discuţii. Indicii antropometrici sunt mijloace
ieftine şi valoroase de evaluare a distribuţiei adipozităţii, însă care dintre
ei se asociază mai bine cu HTA şi alte boli cardiovasculare rămâne un subiect
controversat.
„Ştiinţele chirurgicale“, în baza deciziei
comisiei de evaluare conduse de conf. dr. Laurenţiu Beluşică (Spitalul de Urgenţă
MIRA „Prof. dr. Dimitrie Gerota“ Bucureşti), au avut drept câştigătoare
lucrarea „Anevrismele aortei toracice
ascendente – abordul şi tehnica chirurgicală“, autor: Iuliana Coti (UMF „Victor Babeş“ Timişoara), coordonatori: prof.
dr. Marian Gaspar, dr. Gabriel Dumitrasciuc.
Anevrismele aortei toracice ascendente –
abordul şi tehnica chirurgicală
autor: Iuliana Coti
coordonatori: prof.
dr. Marian Gaspar, dr. Gabriel Dumitrasciuc UMF „Victor Babeş“ Timişoara
Introducere. Scopul acestui studiu a fost de a
evalua rezultatele abordului chirurgical al anevrismelor de aortă toracică
ascendentă, prin prezentarea diferitelor strategii terapeutice în funcţie de
porţiunea afectată a aortei ascendente, extinderea anevrismului şi implicarea
valvei aortice în procesul patologic.
Materiale şi metode. În perioada
ianuarie 2007 – august 2012, în Institutul de Boli Cardiovasculare Timişoara,
dintr-un total de 3.124 de intervenţii chirurgicale, 74 de pacienţi au suferit
înlocuire de aortă ascendentă, din care 54 (72,9%) au necesitat înlocuire de
valvă aortică. Vârsta medie a fost 60 ± 15 ani (13–77 ani). Diagnosticul
pozitiv a fost stabilit prin ecocardiografie transtoracică (ETT) şi
transesofagiană (ETE), precum şi prin CT/CT multislice (CT-64); acest
diagnostic a fost întărit în unele cazuri prin IRM sau angiografie cu substanţă
de contrast. Au fost 22 (29,7%) de pacienţi operaţi de urgenţă şi 52 (70,3%)
programaţi. Diametrul aortei a fost 6 ± 1,2 cm, iar în 63,6% din cazuri s-a
constatat şi regurgitare aortică severă. Sexul preponderent a fost cel masculin
(74,3%).
Rezultate. Diferite tehnici chirurgicale au
fost aplicate: înlocuirea izolată a aortei ascendente cu o proteză tubulară în
cazul anevrismelor fără afectare valvulară pentru 18 (24,3%) pacienţi;
înlocuire separată a aortei ascendente şi a valvei aortice la 16 (21,6%) pacienţi;
înlocuirea valvei aortice şi a aortei ascendente cu un graft compozit în 34
(45,9%) de cazuri; operaţia Bentall, atunci când anevrismul implică rădăcina
aortei şi afectarea valvei, precum şi tehnica Tyrone David la doi (2,7%) pacienţi,
care presupune reimplantarea valvei aortice şi a ostiilor coronare în proteză;
la patru (5,4%) pacienţi a fost suficientă o aortoplastie reducţională. Printre
complicaţiile postoperatorii au fost: hemoragie (opt cazuri – 10,8%), care a
necesitat reintervenţie pentru hemostază; fibrilaţie atrială (20 de cazuri –
27%); infarct miocardic acut (două cazuri – 2,7%); AVC (patru cazuri – 5,4%);
insuficienţă renală acută (un caz – 1,35%) şi bloc AV (trei cazuri – 4,1%).
Mortalitatea intraoperatorie a fost de 4,1%, din cauza hemoragiei masive în
cazuri operate de urgenţă cu anevrisme disecante.
Concluzii. Pacienţii operaţi de urgenţă cu
anevrisme disecante au prezentat mai frecvent evoluţii nefavorabile şi o rată a
mortalităţii mai mare. Anevrismul supravalvular este rezecat şi înlocuit cu o
grefă tubulară simplă. Anevrismele rădăcinii aortei implică ostiile coronare şi
valva aortică, care poate fi înlocuită sau păstrată. Deşi păstrarea valvei
aortice prin tehnica Tyrone David poate părea atractivă, majoritatea pacienţilor
sunt încă trataţi prin tehnica Bentall.
În ce priveşte a patra secţiune – „Poster“
–, premiul I i-a revenit, prin votul comisiei de evaluare conduse de dr.
Gabriel Becheanu (Disciplina anatomie patologică), posterului „Tumoră hepatică rară ce mimează chistul
hidatic. Studiu de caz“, autori: Cristina
Costache, Radu-Ionuţ Toader (UMF
„Carol Davila“ Bucureşti), coordonatori: conf. dr. Mircea Manuc, dr. Gabriela
Comănescu.
Tumoră hepatică rară ce mimează chistul
hidatic. Studiu de caz
autori: Cristina Costache, Radu-Ionuţ Toader
coordonatori: conf.
dr. Mircea Manuc, dr. Gabriela Comănescu UMF „Carol Davila“ Bucureşti
Introducere. Tumorile neuroendocrine sunt
neoplasme ce derivă din celulele neuroendocrine (APUD), celule provenite din
creasta neurală ce produc diverşi hormoni. Tumorile APUD, frecvent benigne,
sunt localizate la nivelului tractului digestiv (intestin subţire, colon,
pancreas) şi 
determină simptome legate de excesul de hormoni. Tumorile hepatice
primare neuroendocrine sunt foarte rare şi sunt diagnosticate după excluderea
altor posibile tumori primare extrahepatice.
Materiale şi metode. Prezentăm cazul
unei femei de 45 de ani, hipotiroidiană, ce s-a prezentat cu greaţă, vărsături
bilioase, diaree (zece scaune moi/zi, fără produse patologice), debutate în urmă
cu o săptămână şi care s-au remis parţial după antidiareice, antiemetice şi
regim. Ultrasonografic, abdominal s-a evidenţiat o masă tumorală localizată în
lobul stâng hepatic, de 7/8,5/9 cm cu componentă mixtă. Examinarea CT a
confirmat leziunea, sugerând un chist hidatic. Rezultatele analizelor de
laborator au fost în limite normale, markerii tumorali absenţi şi ELISA pentru Echinococcus spp. negativă. S-a efectuat
o rezecţie atipică hepatică, iar diagnosticul histopatologic a fost de tumoră
neuroendocrină bine diferenţiată. Imunohistochimia a fost pozitivă pentru
CHGA, sinaptofizină, NSE, Pan CK, VMAT 2 şi PP, nucleii au fost pozitivi pentru
estrogeni, Ki-67 a fost pozitiv în 1–2% din celule.
Rezultate. În urma rezecţiei chirurgicale,
evoluţia a fost favorabilă. Pacienta a fost evaluată în continuare – CT,
PET-CT, octreoscan şi examinare cu videocapsulă; nu s-au evidenţiat alte
localizări tumorale. Diagnosticul final a fost de tumoră neuroendocrină
hepatică primară bine diferenţiată.
Concluzii. Particularităţile acestui caz sunt:
în primul rând, tumora descrisă face parte din puţinele cazuri de tumori
primitive neuroendocrine hepatice (mai puţin de 150 de cazuri publicate); în al
doilea rând, aspectul imagistic atipic, de chist hidatic. Rezecţia chirurgicală
a avut atât valoare diagnostică, cât şi curativă.
Impresii de final
Într-un
deceniu al exodului şi al speranţelor aruncate peste mări şi oceane, ceea ce
s-a întâmplat la acest congres demonstrează că, acolo unde există voinţă şi minţi
luminate, cu
ceva susţinere şi optimism, orice este posibil.
„Fiecare
dintre noi a început anii de studenţie cu dorinţa fierbinte de a schimba lumea.
Am descoperit că este greu, poate încrederea a început să pălească, dar
schimbarea nu este imposibilă. Faptul că am ajuns toţi aici este un pas mic,
dar sigur, în această direcţie“, opina Cristian Moise, preşedintele SSMB.
Manifestarea s-a desfăşurat sub patronajul
Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila“ Bucureşti, Centrului de
imunogenetică şi virusologie Fundeni, Institutului de Chimie Fizică „Ilie
Murgulescu“ al Academiei Române, Centrului de formare în ultrasonografie al UMF
„Carol Davila“ şi Spitalului Clinic „Dr. Ioan Cantacuzino“ Bucureşti.
