Surprinderea expresivităţii privirilor şi a atitudinilor copiilor poate constitui o adevărată provocare pentru fotograf. Copiii sunt vioi, trecând imediat de la o stare la alta, iar când sunt mai mici, colaborarea cu aceştia este şi mai dificilă. Portretistica fotografică a copiilor presupune atât îndemânare şi cunoştinţe tehnice în domeniu, cât mai ales priceperea în a te apropia de sufletul copilului-model, pentru a-i câştiga încrederea şi a-i induce conştiinţa participării la ceva frumos, artistic, dar şi distractiv – a poza.

   Nu este neapărat un domeniu preferat mie, însă atunci când am în faţă un chip deosebit de copil, prin acest lucru înţelegând atât copilul fericit, dulce, cât şi cel trist şi îngândurat, nu mă pot abţine să nu surprind acea imagine.

   Cele două fotografii prezentate sunt ale unei fetiţe numita Roberta, un chip frumos cu păr buclat, care îmi aduce aminte de Shirley Temple. Dacă într-o imagine Roberta a fost întreruptă din jocul ei de foiala mea cu aparatul de fotografiat, în cealaltă ea a vrut efectiv să pozeze...