Grefat
pe tradiţii precreştine, toate legate de solstiţiul de iarnă, Crăciunul a
devenit de multe secole nu numai cea mai mare sărbătoare a lumii creştine, dar
şi un simbol al învăţăturii cristice. Sub toate zorzoanele festiviste şi sub
povara comercializării excesive, noaptea magică încă aminteşte naşterea pe
acest pământ a Celui de la care ni se trage credinţa în salvarea eternă şi
devotamentul pentru o religie în care domină binele, iertarea şi mila. Începând
cu anul 440 e.n., Biserica a oficializat sărbătorirea Naşterii divine.
Mulţi
au aflat de la istorici că data de 25 decembrie nu corespunde adevăratei date
de naştere a lui Iisus, că elementele de basm vechi (renii care trag sania de
la cercul polar, sacul cu daruri, moşul îmbrăcat în caftan roşu, bradul
împodobit şi luminat) nu au nimic comun cu întruparea lui Dumnezeu pe pământ,
dar asta nu schimbă nimic: simbolul sfintei vieţi a Celui venit printre noi,
pentru a fi sacrificat, dăinuie şi dorinţa de a sărbători Crăciunul este
puternic ancorată în minţile şi inimile celor mai mulţi. Nu însă în inimile şi
minţile tuturor.
De mai
mulţi ani, în SUA, se dezlănţuie spre sfârşitul fiecărui an un război împotriva
tradiţiei Crăciunului, mai violent de la an la an. El a fost iniţiat şi este
purtat de stânga liberală şi are ca lideri organizaţiile precum ACLU (American
Civil Liberties Union), AU (Americans United for Separation of Religion and
State) şi diverse website-uri. În replică, susţinătorii tradiţiei creştine s-au
organizat pe alte website-uri, atacate constant şi violent de publicaţii şi
organizaţii islamice şi liberale. În multe comunităţi, campaniile anti-Crăciun
au intimidat ziarele şi posturile TV să nu accepte reclamele comerciale care
conţin cuvântul „Crăciun“, sau urări altfel formulate decât neutrele „Sărbători
fericite!“. Simbolurile sărbătorii religioase expuse în public au fost
vandalizate, iar brazii decoraţi au fost incendiaţi. Militanţii pentru
menţinerea tradiţiei de sărbătorire a Crăciunului creştin au fost arestaţi
pentru „tulburarea ordinii publice“ şi „rezistenţă la arestare“. Scena
nativităţii a fost exclusă din serbările şcolare, iar din publicaţiile
universitare, inclusiv cele ale facultăţilor de religie, menţiunea de Crăciun a
fost ştearsă. Multe edituri au îndepărtat Crăciunul din paginile calendarelor
lor, deşi este sărbătoare federală oficială din anul 1870.
Nu
am auzit sau citit niciodată ca într-un oraş american s-ar fi organizat o
manifestaţie sau un boicot împotriva sărbătorii evreieşti Hanuca sau a
Ramadanului islamic. În Statele Unite de azi, libertatea religioasă este
confirmată de Constituţie pentru toate religiile, dar, când vine vorba de
religia creştină, nu este respectată, nici protejată de atacurile
organizaţiilor, conducerii şcolilor şi universităţilor, proprietarilor media,
guvernelor statelor (în Maryland, „ţara Sfintei Marii“ în traducere, expunerea
simbolurilor Crăciunului este interzisă în spaţiile publice), primăriilor şi
activiştilor ateişti. Atacurile cele mai vehemente împotriva sărbătorii
Crăciunului creştin sunt date de ateiştii şi non-teiştii militanţi şi adepţii
fanatici ai multiculturalismului. Ei îmbracă deghizarea de protectori ai
principiului separării bisericii de stat, principiu corect, dar care nu s-a
referit niciodată la libertatea de a practica religia, ci la blocarea accesului
către puterea legislativă şi conducerea statului a bisericii, indiferent de
religie.
Aceştia
sunt cei care vor să impună societăţii schimbarea urării „Crăciun fericit“ cu
aceea de „Sărbători fericite“, rebotezarea „Pomului de Crăciun“ în „Pom de
sărbătoare“ şi anularea Sfintei Naşteri şi a lui Santa Claus (Moş Crăciun). Vă
mai amintiţi de Pomul de Iarnă şi de Moş Gerilă din copilăria noastră? Peste
ani, ideologia comunistă se înrudeşte cu concepţiile liberale din ţările
vestice şi ateismul cu substrat politic pătrunde în Statele Unite prin negarea
şi boicotarea practicilor cultural religioase creştine.
Atacurile
îndreptate împotriva Crăciunului au o lungă tradiţie. La începutul secolului
XVII, protestanţii puritani au desfiinţat toate sărbătorile religioase şi le-au
înlocuit cu Sărbătoarea Recunoştinţei. Membrii uneia dintre sectele puritane,
Pelerinii, originari din Olanda, au emigrat în anul 1620 în aria devenită
ulterior statul Massachusetts, unde au introdus sărbătoarea lor, devenită
tradiţia americană a zilei de Thanksgiving. Crăciunul a rămas interzis în zona
Boston în perioada 1659–1681. În Anglia medievală, după luarea puterii, Oliver
Cromwell a interzis sărbătoarea de Crăciun în anul 1645, ca o măsură împotriva
„societăţii decadente“.
Prima
sărbătorire oficială a Crăciunului american a fost introdusă de trei state
sudice: Alabama (1836), Louisiana şi Arkansas (1838). La 26 iunie 1870,
Congresul american a declarat Crăciunul sărbătoare oficială federală. Mai multe
ramuri contemporane ale religiei creştine (Martorii lui Iehova, Biserica lui
Cristos, Iudaismul Mesianic, Congregaţia Creştină a Americii, Sfinţirea,
Baptiştii Independenţi, Religia Penticostală Apostolică) nu recunosc nici
astăzi Crăciunul.
De
fapt, atacurile la adresa Crăciunului sunt doar o parte a anticreştinismului
din ultima perioadă a istoriei americane şi – la rândul ei – cristianofobia
este un component al războiului cultural care scindează America de azi. Dar de
ce stânga liberală urăşte şi atacă religia creştină în ţara care a inventat
libertatea şi toleranţa religioasă?
Aşa
cum explică mai mulţi analişti, extremiştii de stânga au înţeles de mult că
majoritatea punctelor de pe agenda lor nu vor fi niciodată acceptate şi votate
de majoritatea creştină a populaţiei americane. Astfel, căsătoria între persoane
de acelaşi sex, avorturile de sarcină avansată, eutanasia, eliminarea limitei
de vârstă pentru consumul de alcool, decriminalizarea drogurilor, reducerea
vârstei pentru actul sexual legal, desfiinţarea pedepsei capitale, relativismul
moral, legalizarea prostituţiei, societatea permisivă, secularizarea generală,
extinderea „corectitudinii politice“, reinterpretarea istoriei şi multe altele
nu vor fi niciodată îmbrăţişate de credincioşi. Şi atunci, deschiderea căii
pentru acest fel de reforme visate de stângişti pentru viitoarea Americă sunt
răspândirea ateismului, creşterea imigraţiei necreştine şi devierea spre ateism
a generaţiilor tinere, prin batjocorirea şi ridiculizarea practicilor
religioase creştine, combinată cu atacarea lor directă. Aşa
se face că vedem cum cresc, de la un an la altul, atacurile împotriva tradiţiei
care a adus lumină în casa atâtor familii şi a făcut fericite atâtea generaţii
de copii. Şi asta tocmai în ţara care s-a întemeiat pe dorinţa de libertate şi
egalitate religioasă şi a fost întotdeauna considerată o ţară făurită pe
principii biblice. Dar care astăzi este în situaţia de a avea nevoie să lupte
pentru a-şi păstra şi practica tradiţiile şi valorile, inclusiv dreptul de a
prăznui frumoasa şi luminoasa sărbătoare de Crăciun.
