Newsflash

Criza sportului universitar

de Dr. Martin S. MARTIN - mar. 7 2016
Criza sportului universitar
     Faima, succesul și resursele financiare ale marilor universități americane se sprijină, în mare măsură, pe calitatea programelor și performanțele lor sportive. Nu există nicăieri în lume stadioane și săli de sport de dimensiuni gigantice, așa cum sunt în universitățile din Statele Unite și nici competiții sportive de anvergura celor organizate regulat în incinta campusurilor.
     „Casa“ echipei de fotbal Spartanii din Michigan, orașul East Lansing, are o capacitate de 160.000 de locuri și a fost construit nu în ultimii ani, ci în 1923. Orașul Syra­cuse din statul New York are o populație de 145.000 de locuitori, dar echipa de baschet a colegiului din localitate este în plutonul fruntaș al campionatului universitar. Sala „Carrier Dome“, în care se dispută meciurile echipei, are întotdeauna cele 33.000 de locuri ocupate.
     Sumele care rezultă din sportul universitar sunt enorme și de ele profită companiile și universitățile, în timp ce performerii, sportivii „studenți“ (în realitate profesioniști) nu primesc nimic mai mult decât costul taxelor, întreținerea și materialele sportive.
Stadionul Spartan, East Lansing
Sursa: www.msuspartans.com
 
   Fără să fie sclavi, așa cum i-au numit unii comentatori pe sportivii din universități, aceștia sunt captivi într-un sistem care-i menține sub control pentru câțiva ani. Adolescenții care practică sporturi în licee sunt vânați de descoperitorii de talente și apoi recrutați de universitățile care sunt implicate în competiție. Tinerii sportivi visează să ajungă în ligile profesioniste, iar șansele lor cresc dacă ajung în echipele universitare cele mai bune, unde sunt și antrenorii cei mai faimoși.
     În clasificarea universităților pe criterii sportive intră performanțele propriilor echipe, dar și celebritățile formate de ele, care au ajuns megavedete și superstaruri sportive. Toată lumea știe că Universitatea statului Carolina de Nord de la Chapel Hill este cea unde a debutat Michael Jordan, iar la universitatea statului Tennessee, din orașul Knoxville a „studiat“ Peyton Manning, cel căruia i se datorează două campionate câștigate.
     Din cauza sistemului financiar sub care lucrează, sportul universitar american este vulnerabil. Mereu sunt date în vileag excese sau  fraude: an­tre­no­rul Bruce Pearl a fost demis și și-a pierdut licența pentru doi ani, fiindcă a oferit bani tinerilor și familiilor lor, în procesul de recrutare la echipa de baschet a universității din Tennessee. Mulți sportivi își ratează cariera când sunt prinși că au acceptat „bani pe sub masă“. Dar cum altfel, când competiția este atât de intensă, mizele atât de mari, iar sumele care se schimbă au atins cifre uimitoare. Conferința (campionatul regional) de fotbal SEC (South Eastern Conference) a trecut de bariera unui miliard de dolari profit din încasări într-un an, iar cele mai de succes universități înregistrează un profit de 40–80 de milioane de dolari pe an.
     Performerii sporturilor de mare atracție, care trăiesc și joacă în campusurile universitare, având ochii ațintiți asupra echipelor profesioniste la care visează să ajungă, au o legătură foarte dubioasă cu latura academică. Mitul sportivului atlet, imaginat de unii naivi ca o personalitate echilibrată a unui tânăr studios și abil în însușiri sportive, nu trăiește decât în pliantele cu care universitățile își atrag candidații.
     Mary Willingham, consilier pe problemele de educație a sportivilor de la Universitatea statului Carolina de Nord din Chappel Hill, a făcut un studiu pe 183 de sportivi, urmăriți în perioada 2006–2012. Concluziile pe care le-a comunicat au arătat că 60% din ei au, la sfârșitul perioadei de colegiu, abilități de citit și scris la nivelul elevilor de clasele patru-opt, iar între 8 și 10% se situează la nivelul clasei a treia. Mulți sunt incapabili să citească cuvinte cu mai multe silabe.
 
 
 
 
Stadionul Carrier Dome, Syracuse
Sursa: www.syracuse.com
 
     La Universitatea statului Florida, în anul 2009, Brenda Monk, consilieră pe educație, a fost concediată când a raportat fraude în sistemul de notare a sportivilor. Pentru interesul universităților de a avea cei mai buni sportivi, de unde și cele mai bune rezultate și profituri, acordarea unei diplome nemeritate nu înseamnă mare lucru. Cu atât se aleg, de fapt, acei sportivi universitari care nu ajung să fie recrutați în sportul profesionist. O diplomă și un titlu, care nu sunt de prea mare folos, din moment ce nu sunt însoțite și de cunoștințele de a practica o meserie. Analizând binomul student–atlet, așa cum apare el astăzi, e limpede că în colegiile americane se produc sportivi de cea mai mare clasă, dar tot de acolo ies subproduse academice cu care orice universitate s-ar rușina.
     În fiecare an, o jumătate de milion de sportivi studenți se întrec pe stadioanele și în sălile de sport ale universităților. Dintre ei, doar câteva sute reușesc să îmbrace mult râvnita uniformă a profesionistului sportiv. Competiția este mult mai mare decât în orice alt domeniu, exceptându-le pe cele ale supermanechinelor de modă și candidaților la meseria de astronaut.
 

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe