Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă

Cu halatul în străinătate

Viața Medicală
Dr. Sorina VASILE miercuri, 19 octombrie 2011

O medicinistă de anul V a făcut într-o lună de vară, la un stagiu de chirurgie din Croaţia, lucrurile pe care doar şi le dorea în spitalele universitare din România. Despre frământările şi poveştile celor care pleacă să-şi facă practica de vară în alte ţări, ne scrie dra Sorina Vasile la rubrica „Student la medicină“.

 

Cum fac mediciniştii practica de vară în spitale din Turcia, Egipt sau Croaţia.

   Dimineaţa la opt, medicii ascultă raportul de gardă, discutând între ei cazurile, iar Dana – o studentă de la UMF „Carol Davila“ Bucureşti – încearcă să ghicească ce spun în croată, dar nu reuşeşte prea bine. E deja în spital şi aşteaptă să se termine raportul ca să poată vedea electrocardiograme, radiografii şi apoi să intre în sala de operaţii. A ajuns în Osijek (un oraş mare şi cochet din estul Croaţiei) la începutul lunii august cu un program internaţional de stagii de vară. Aici stă o lună întreagă în departamentele de chirurgie generală, plastică şi cardiovasculară şi învaţă tehnici chirurgicale la care doar visa în timpul stagiului de chirurgie de anul trecut: „Aici m-au lăsat să fac suturi. Ei operau tumorile la sân, iar eu le închideam“, povesteşte studenta, care acum e în anul V la Facultatea de Medicină a UMF „Carol Davila“.

Cum ajungi cu stagiu prin lume?

   IFMSA (International Federation of Medical Students’ Associations) este organizaţia internaţională a studenţilor la medicină care cuprinde asociaţii studenţeşti din 93 de ţări.
   În fiecare an, ţările membre IFMSA pun la dispoziţie locuri (cu cazare şi masă) pentru studenţii care vor să vină vara să înveţe în spitale sau centre de cercetare din străinătate. Printre cele care fac acest lucru se numără Franţa, Germania, Italia, dar şi Brazilia, Polonia, Egipt sau Croaţia. Stagiile durează de obicei o lună, iar studentul trebuie să plătească între 100 şi 225 de euro (în funcţie de ţară), pentru care primeşte mâncare şi cazare.
   În Bucureşti, concursul pentru stagii se dă la Facultatea de Medicină de pe Bd. Eroilor Sanitari în luna noiembrie şi participă studenţii (în jur de 150–200 pe an) care sunt membri SSMB. Mediciniştii sunt evaluaţi în funcţie de opţiuni: pentru stagii clinice în spitale sau pentru stagii de cercetare.
   Astfel, se punctează activitatea de voluntariat şi rezultatul la un examen cu 60 de întrebări conceput după modelul testelor medicale americane. Materia din care trebuie să înveţi pentru acest test este fiziologia pentru cei din anii mici şi medicina internă sau chirurgia (la alegere) pentru cei din anii clinici. Studenţii care vor stagii de cercetare sunt jurizaţi şi în funcţie de activitatea ştiinţifică – lucrările publicate, participarea la congrese etc.

Întrebaţi orice, nu fiţi timizi!

   În sala de operaţii a Spitalului Universitar din Osijek sunt trei studenţi străini – Dana, o medicinistă din Portugalia şi alta din Germania. În timp ce operează, chirurgul le explică fiecare mişcare, iar apoi îi întreabă în engleză: „Voi ce aţi face acum? Avem o tumoră intestinală care a prins antrul piloric. Ce facem? Rezecţie, tratament conservator?“.
   Mereu le explică câte ceva şi nu se încruntă când nu ştiu – Dana povesteşte că odată a amânat începerea unei operaţii ca s-o înveţe cum să se spele corect pe mâini – „în ture de trei a câte trei minute“. Când studenţii tac, doctorul îi îndeamnă întruna: „Nu fiţi timizi, întrebaţi orice“.
   Spitalul universitar are probleme. Şi în Croaţia (care încă îşi revine după războiul de independenţă care a durat până în 1995), statul a redus cheltuielile pentru sistemul de sănătate, iar doctorii de acolo le-au povestit studenţilor că li s-a întâmplat să amâne operaţii pentru că nu aveau materialele necesare. În plus, aparatura medicală ar trebui îmbunătăţită – a rămas în urmă, iar medicii trebuie să facă treabă bună cu resurse din ce în ce mai puţine. Cu toate acestea, Dana a primit în fiecare zi tot ce a avut nevoie ca să intre în sală, să stea lângă chirurg şi să se înveţe cu deprinderile şi tehnicile chirurgicale.

Cum ajungi să îmbini antropologia culturală cu medicina

   Silvia Păvăloiu este altă studentă care a fost anul acesta cu program IFMSA într-un spital din Istanbul, şi spune că experienţa de acolo „a îmbinat aspecte dintre cele mai frumoase în medicină: muncă profesionistă şi responsabilă, spirit de echipă şi dorinţa de a împărtăşi cunoştinţele teoretice şi practice. Acest lucru a fost posibil datorită înzestrării moderne a  spitalului şi a condiţiilor bune de tratament oferite pacienţilor“. Silvia mai spune că a întâlnit în spital „o echipă de doctori extrem de competenţi şi uniţi care ne-au făcut (…) prin bunăvoinţa şi atenţia lor să ne simţim integraţi în branşa lor“.
   Mulţi studenţi nu ajung în ţări unde sistemul medical e performant, dar simt că şi asta e o „binecuvântare“. Alina O. a efectuat acum un an un stagiu de o lună în Egipt şi spune că asta a ajutat-o să se dezvolte şi spiritual: „Ţi se oferă şansa de a face o comparaţie între sistemul românesc şi cel al ţării în care te duci. Interacţionezi cu alţi studenţi la medicină şi vezi cum fac ei faţă vieţii de medicinist – la un asemenea stagiu participă studenţi de pe întreg mapamondul, iar totul se transformă într-un schimb intercultural. Nu afli doar despre sistemul educaţional, ci şi despre cultura lor, despre tradiţii. (…) Timp de o lună am fost localnică a Egiptului“.
 

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 160 de lei
  • Digital – 103 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.