Cum fac mediciniştii practica de vară în spitale din
Turcia, Egipt sau Croaţia.
Dimineaţa la opt, medicii ascultă raportul
de gardă, discutând între ei cazurile, iar Dana – o studentă de la UMF „Carol
Davila“ Bucureşti – încearcă să ghicească ce spun în croată, dar nu reuşeşte
prea bine. E deja în spital şi aşteaptă să se termine raportul ca să poată
vedea electrocardiograme, radiografii şi apoi să intre în sala de operaţii. A
ajuns în Osijek (un oraş mare şi cochet din estul Croaţiei) la începutul lunii
august cu un program internaţional de stagii de vară. Aici stă o lună întreagă în
departamentele de chirurgie generală, plastică şi cardiovasculară şi învaţă
tehnici chirurgicale la care doar visa în timpul stagiului de chirurgie de anul
trecut: „Aici m-au lăsat să fac suturi. Ei operau tumorile la sân, iar eu le
închideam“, povesteşte studenta, care acum e în anul V la Facultatea de Medicină
a UMF „Carol Davila“.
Cum ajungi cu stagiu prin lume?
IFMSA (International Federation of Medical Students’
Associations)
este organizaţia internaţională a studenţilor la medicină care cuprinde asociaţii
studenţeşti din 93 de ţări.
În fiecare an, ţările membre IFMSA pun la
dispoziţie locuri (cu cazare şi masă) pentru studenţii care vor să vină vara să
înveţe în spitale sau centre de cercetare din străinătate. Printre cele care
fac acest lucru se numără Franţa, Germania, Italia, dar şi Brazilia, Polonia,
Egipt sau Croaţia. Stagiile durează de obicei o lună, iar studentul trebuie să
plătească între 100 şi 225 de euro (în funcţie de ţară), pentru care primeşte
mâncare şi cazare.
În Bucureşti, concursul pentru stagii se dă
la Facultatea de Medicină de pe Bd. Eroilor Sanitari în luna noiembrie şi
participă studenţii (în jur de 150–200 pe an) care sunt membri SSMB. Mediciniştii
sunt evaluaţi în funcţie de opţiuni: pentru stagii clinice în spitale sau
pentru stagii de cercetare.
Astfel, se punctează activitatea de
voluntariat şi rezultatul la un examen cu 60 de întrebări conceput după modelul
testelor medicale americane. Materia din care trebuie să înveţi pentru acest
test este fiziologia pentru cei din anii mici şi medicina internă sau chirurgia
(la alegere) pentru cei din anii clinici. Studenţii care vor stagii de
cercetare sunt jurizaţi şi în funcţie de activitatea ştiinţifică – lucrările
publicate, participarea la congrese etc.
Întrebaţi orice, nu fiţi timizi!
În sala de operaţii a Spitalului Universitar
din Osijek sunt trei studenţi străini – Dana, o medicinistă din Portugalia şi
alta din Germania. În timp ce operează, chirurgul le explică fiecare mişcare,
iar apoi îi întreabă în engleză: „Voi ce aţi face acum? Avem o tumoră
intestinală care a prins antrul piloric. Ce facem? Rezecţie, tratament
conservator?“.
Mereu le explică câte ceva şi nu se încruntă
când nu ştiu – Dana povesteşte că odată a amânat începerea unei operaţii ca s-o
înveţe cum să se spele corect pe mâini – „în ture de trei a câte trei minute“.
Când studenţii tac, doctorul îi îndeamnă întruna: „Nu fiţi timizi, întrebaţi
orice“.
Spitalul universitar are probleme. Şi în
Croaţia (care încă îşi revine după războiul de independenţă care a durat până
în 1995), statul a redus cheltuielile pentru sistemul de sănătate, iar doctorii
de acolo le-au povestit studenţilor că li s-a întâmplat să amâne operaţii
pentru că nu aveau materialele necesare. În plus, aparatura medicală ar trebui
îmbunătăţită – a rămas în urmă, iar medicii trebuie să facă treabă bună cu
resurse din ce în ce mai puţine. Cu toate acestea, Dana a primit în fiecare zi
tot ce a avut nevoie ca să intre în sală, să stea lângă chirurg şi să se înveţe
cu deprinderile şi tehnicile chirurgicale.
Cum ajungi să îmbini antropologia culturală cu medicina
Silvia Păvăloiu este altă studentă care a
fost anul acesta cu program IFMSA într-un spital din Istanbul, şi spune că
experienţa de acolo „a îmbinat aspecte dintre cele mai frumoase în medicină:
muncă profesionistă şi responsabilă, spirit de echipă şi dorinţa de a împărtăşi
cunoştinţele teoretice şi practice. Acest lucru a fost posibil datorită înzestrării
moderne a spitalului şi a condiţiilor
bune de tratament oferite pacienţilor“. Silvia mai spune că a întâlnit în
spital „o echipă de doctori extrem de competenţi şi uniţi care ne-au făcut (…)
prin bunăvoinţa şi atenţia lor să ne simţim integraţi în branşa lor“.
Mulţi studenţi nu ajung în ţări unde
sistemul medical e performant, dar simt că şi asta e o „binecuvântare“. Alina
O. a efectuat acum un an un stagiu de o lună în Egipt şi spune că asta a
ajutat-o să se dezvolte şi spiritual: „Ţi se oferă şansa de a face o comparaţie
între sistemul românesc şi cel al ţării în care te duci. Interacţionezi cu alţi
studenţi la medicină şi vezi cum fac ei faţă vieţii de medicinist – la un
asemenea stagiu participă studenţi de pe întreg mapamondul, iar totul se
transformă într-un schimb intercultural. Nu afli doar despre sistemul educaţional,
ci şi despre cultura lor, despre tradiţii. (…) Timp de o lună am fost localnică
a Egiptului“.