Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă

Cu răsuflarea tăiată

Viața Medicală
David ROBERTS vineri, 18 aprilie 2014
Viața Medicală
Dr. Nick RIESLAND vineri, 18 aprilie 2014
    Poveştile cutremurătoare din presă despre pâcla indoneziană migratoare, smogul de după „festivalul luminilor“ (Diwali) din nordul Indiei şi revenirea „a(er)pocalipsei“ din China transmit actuala suferinţă a Asiei, cauzată de poluarea aerului. Depăşind graniţele acestui continent, poluarea aerului ambiant ucide anual peste 3,1 milioane de oameni din întreaga lume (sursa: Lancet, 2012), de cinci ori mai mult decât malaria şi aproape de două ori mai mult decât SIDA (conform OMS).
     Particulele poluante din aer, mai ales cele fine (sub 2,5 microni, cât grosimea unui fir de pânză de păianjen), pătrund adânc în plămâni şi, de acolo, în fluxul sangvin, provocând boli cardiopulmonare, cancer şi chiar naşteri premature. Dar cât de semnificative sunt aceste riscuri pentru sănătate?
     Din păcate, dezbaterile pe marginea acestui subiect sunt lipsite de transparenţă. Se vorbeşte frecvent despre proasta calitate a aerului ca atingând o anumită valoare „AQI“ (indice de calitate a aerului) sau ca aflându-se cu un anumit grad peste un anumit standard al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Însă publicul larg ar putea înţelege mai bine situaţia dacă aceasta ar fi prezentată în termeni care să permită compararea facilă cu riscuri mai familiare.
     De pildă, riscurile imediate prezentate de respirarea aerului poluat ar putea fi descrise în funcţie de „micromoarte“, unitatea de măsură care indică posibilitatea de deces de 1 la un milion. O persoană obişnuită, într-o zi obişnuită, este supusă unui risc de aproximativ o micromoarte din cauze nenaturale. Iată acum câteva exemple concrete: riscul scufundărilor la adâncime este de cinci micromorţi pentru fiecare scufundare, săriturile cu paraşuta prezintă un risc de zece micromorţi per săritură, iar naşterea, în Marea Britanie, prezintă un risc de 120 de micromorţi. În comparaţie, respiratul în Beijing, în cele mai poluate zile, are un risc de aproximativ 15 micromorţi.
     Însă cele mai ridicate riscuri generate de poluarea aerului apar în urma expunerii cronice. Acestea pot fi exprimate ca „microvieţi“ – o unitate inventată de statisticianul David Spiegelhalter, la Cambridge, pentru a descrie riscurile cumulate ale unei persoane pe durata întregii vieţi. O microviaţă reprezintă 30 de minute din durata de viaţă preconizată a unui adult tânăr obişnuit. O persoană obişnuită consumă până la 48 de microvieţi pe zi, însă stilul de viaţă afectează ritmul de „cheltuire“ a microvieţilor.
     Stabilirea în Beijingul plin de smog va determina consumarea, în plus, a două-trei microvieţi pe zi, adică o reducere a speranţei de viaţă de aproape trei ani. Traiul la Hong Kong sau Santiago de Chile va „costa“ încă o microviaţă pe zi, în timp ce a locui la New Delhi, unul dintre cele mai poluate oraşe din lume, costă patru-cinci microvieţi în plus pe zi. În comparaţie, fumatul zilnic a patru ţigări consumă în jur de două microvieţi, adică echivalentul locuitului la Beijing. Însă ceasul poate fi şi încetinit – 20 de minute de exerciţii fizice zilnice vor creşte durata de viaţă preconizată cu două microvieţi pe zi (dacă nu cumva exerciţiile sunt efectuate într-un mediu afectat de smog), iar consumul zilnic a două-trei ceşti de cafea „economiseşte“ o altă microviaţă pe zi. În plus, cercetările recente sugerează că unele, dacă nu chiar toate, din microvieţile pierdute din cauza traiului în Beijing pot fi recuperate prin mutarea la Vancouver, de pildă, unde aerul este foarte curat.
     Pe lângă schimbatul oraşului, cel puţin o parte din riscuri pot fi reduse prin limitarea expunerii în zilele extrem de periculoase. Dacă populaţia ar avea acces la date în timp real privind calitatea aerului, ar putea să-şi ia măsuri de protecţie, cum ar fi să reducă efortul fizic, să stea în casă (ideal, într-un mediu cu aer filtrat) sau să poarte o mască (cel puţin o mască omologată N95, nu una chirurgicală).
     Din păcate, informaţiile despre calitatea aerului, mai ales pentru cele mai fine şi mai nocive particule, nu sunt uşor de aflat în multe din oraşele cele mai poluate, însă o astfel de monitorizare nu este imposibil de realizat de către ţările în curs de dezvoltare, având în vedere că echipamentul necesar nu este exagerat de scump. Ideal ar fi ca datele despre calitatea aerului să fie colectate, traduse într-un limbaj uşor de înţeles şi diseminate în timp real prin social media, pentru ca locuitorii din mediul urban să-şi poată lua măsurile adecvate (foarte important în special pentru per­soa­nele cu diverse afecţiuni). În această privinţă, China a făcut deja paşi importanţi, oferind un exemplu demn de urmat şi de către alte ţări în curs de dezvoltare.
   Desigur, guvernele nu ar trebui să se limiteze la monitorizare, ci să ia măsuri active de reducere a poluării aerului. Faţă de presiunea pusă de rapida urbanizare şi dezvoltare industrială din Asia, aceasta va însemna un efort de durată, implicând decizii de anvergură privind politicile aplicabile şi contrapartide economice mai puţin avantajoase.
   Punerea informaţiilor privind calitatea aerului la dispoziţia publicului larg – în esenţă, democratizarea datelor – le permite oamenilor să se implice mai profund în dezbaterea privind sacrificiile acceptabile în lupta împotriva poluării aerului şi oferă un punct de plecare pentru cercetarea atât de necesară a efectelor asupra sănătăţii ale acestor noi medii extrem de poluate. Beneficiile pe termen lung, pe lângă cel imediat de a le oferi cetăţenilor posibilitatea de a se autoproteja, ar trebui să le determine până şi pe cele mai strâmtorate financiar guverne să iniţieze chiar astăzi o campanie transparentă de monitorizare a calităţii aerului.

 

© Project Syndicate, 2014. www.project-syndicate.org

Traducere din limba engleză de Sorana Graziella Cornea

 

David Roberts, fizician, a fost consultant ştiinţific al ambasadorului SUA în Japonia.
 
 
 
 
 
 
 
 
 

Nick Riesland este un medic cu peste 20 de ani de experienţă internaţională în igiena mediului.

 

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 160 de lei
  • Digital – 103 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.