Marginalii
la articolul „Contribuţii româneşti în muzicoterapie“ (autor: prof. dr. Ioan
Bradu Iamandescu) – „Viaţa medicală“ nr. 11, din 16 martie 2012
Ohne
Musik wäre das Leben ein Irrtum. (Fără muzică viaţa ar fi o eroare – Fr. Nietzsche)
Poate că filosoful are dreptate. Lumea
(inclusiv cea medicală) abundă în erori. Cunoaştem erori ale metabolismului,
malformaţii congenitale, producte ale „erorilor“ genetice (latinii le numeau Lusus naturae, „glume“ ale creaţiei).
Cei care donquijoteşte se încrâncenează să lupte cu ele ajung, volens-nolens,
la metafizică, la domenii unde raţiunea e nevoită să apeleze la elementele
intuiţiei, fanteziei şi imaginaţiei, ridicându-le la rangul ştiinţific necesar
abordării inefabilului din sufletul omului. Cu acest inefabil se ocupă muzica,
care astfel intră în arsenalul terapeuticii.
Ca student în medicină, am făcut cunoştinţă
(acum mai bine de 60 de ani) cu noţiunea denumită pe atunci meloterapie,
datorită profesorului meu de psihiatrie, Eduard Pamfil, care, cu chitara lui (cânta
muzică clasică la chitară la nivel de profesionist), ne-a condus ca un Orfeu
spre a rămâne teferi în iadul care ne înconjura.
Muzica lui Mozart nu este muzică „veselă“
(numai pentru cei care-l cunosc). Mozart este marele echilibru la care râvneşte
cu nesaţ sufletul din noi. O mică digresiune. Marii comici ai teatrului şi
cinematografiei îi depăşesc adesea – chiar în roluri episodice – pe marii
tragedieni, deoarece ei nu sunt oameni veseli. Ei nu râd – ne fac să râdem: ei ştiu
multe despre sufletul uman.
Muzica ne ajută să depăşim cotidianul. Este
arta care ne elevează. Trebuie să fim recunoscători muzicii şi să spunem cu
Eminescu: „Rugămu-ne-ndurărilor/Luceafărului mărilor/Din valul ce ne bântuie/Înalţă-ne,
ne mântuie“. Se spune că toţii marii muzicieni au tins spre înălţimi dumnezeieşti,
dar n-au ajuns decât la jilţul lui. Singurul care a coborât de acolo a fost
Mozart. Să încercăm, deci, tratarea cu ajutorul muzicii sale, neuitând însă,
totodată, că latinii ne-au lăsat în custodie un adevăr: Sedare dolorem opus divinum est…