Ziua a treia e un fel de sărbătoare a
pansamentelor şi bandajelor. Arătăm ca nişte mumii – am folosit toate
tehnicile posibile ca să ne bandajăm unul pe altul pe cap, torace,
antebraţe şi mâini.
În ultimele două zile învăţăm despre tehnicile din chirurgia vasculară şi abdominală. Coasem aorte şi intestine de porc (după această experienţă, este foarte probabil ca artizanalii cârnaţi de Crăciun să dobândească un sistem nou de închidere). O colegă îmi povesteşte că, după cursul acesta, exersează frecvent noduri şi suturi pe friptura de porc, înainte de a o găti.
La sfârşitul zilei, după anastomoze
termino-terminale, termino-laterale şi suturi pe vas, aortele şi
intestinele stau frumos pe plăcuţele de lucru.
La examen dăm grile şi o probă practică – trebuie să executăm câteva din nodurile şi suturile pe care le-am învăţat în cele şase zile.
După o săptămână încărcată, pot spune că am reuşit să învăţ lucruri pe care nu le-am învăţat la stagiile chirurgicale de până acum. Este evident că teoria fără practică nu are nicio valoare, dar este la fel de adevărat că, în practică, lucrurile pot părea mai uşoare atunci când stăpâneşti bine noţiunile teoretice.