Întâmplările unor medicinişti care au văzut cu salvamontiştii cum e „ca la armată“.
Câţiva studenţi de anul IV povestesc cum au învăţat într-o săptămână de tabără mai multă Traumatologie decât în tot stagiul de Ortopedie.
La nici şase dimineaţa, într-o cabană din Padina, în Bucegi, umplută cu medicinişti, e hărmălaie ca înaintea unui bătălii. Cineva bate cu polonicul în capacele oalelor de ciorbă şi suflă enervant în vuvuzele: „Trezireaaa, deşteptareaaa – cineva e rănit în pădure şi are nevoie de ajutor“.
Studenţii iau treningul peste pijamale, sar în bocanci şi într-un minut sunt cu ochii cât cepele în faţa cabanei. Aleargă 50 de metri până la o stâncă şi acolo o găsesc întinsă pe Oana Tudorache, una din rezidentele care i-a învăţat zilele astea cum să acorde primul ajutor.
Doctoriţa mimează o fractură de femur, dar tinerii „salvamontişti“ desemnaţi să o salveze nu se prind din prima – „dacă ar fi fost după noi, pacientul era mort de mult timp. Bine că am fost mai mulţi“, spune unul din participanţi. La sfârşit, zona e asigurată, Oana are guler cervical şi e târâtă cu o targă de tip lopată până jos, unde „vine ambulanţa“. Studenţii ei au făcut treabă bună, a „supravieţuit“.
Trauma Camp – Medicină în condiţii speciale
Scenariul de salvare a Oanei face parte din proiectul Tabăra de Salvare Montană – Trauma Camp, organizat de cei de la Societatea Studenţească de Chirurgie (SSCR) în colaborare cu UMF „Carol Davila“, Consiliul Naţional Român de Resuscitare (CNRS) şi Asociaţia Naţională a Salvatorilor Montani (ANSMR).
Din 2007, cei de la SSCR adună an de an aproximativ 50 de medicinişti şi îi învaţă în şapte zile particularităţile acordării primului ajutor în condiţii montane, defibrilarea automată, tipurile şi gestiunea traumelor şi a plăgilor, bandajarea, imobilizarea şi transportul pacienţilor.
Organizatorii spun că baza proiectului Trauma Camp este pregătirea studentului în practicarea medicinii fără mijloace moderne de diagnostic sau tratament.
Cursul de acordare a primului ajutor – BLS (Basic Life Support) – este acreditat de Consiliul Român de Resuscitare: studenţii dau la sfârşitul taberei un examen de aptitudini şi primesc certificat din partea CNRS.
În timpul zilei, patru medici specializaţi (sau în curs de specializare) în medicină de urgenţă ţin cursuri teoretice despre arsuri, fracturi şi manevre de resuscitare. După-amiaza, studenţii ies în aer liber şi exersează protocolul de resuscitare pe manechine. Ioana, care trece anul V la UMF „Victor Babeş“ din Timişoara, spune că îi place mult ideea taberei: „Am învăţat cum să examinăm victima, să asigurăm zona, să avem în vedere siguranţa salvatorului şi a victimei, să cerem ajutor, să sunăm la ambulanţă. Am făcut compresii toracice şi insuflaţii pentru stop cardiorespirator… La anul vreau să vin ca organizator“.
În afara cursurilor de medicină, studenţii s-au antrenat ore întregi cu salvamontiştii membri ANSMR, pe traseele Bucegilor. Aceştia i-au învăţat tehnici de ghidaj şi coborârea în rapel printr-un sistem de coardă dublă. Într-o zi au mers cu ei zece ore pe un drum greu „în cucerirea Vârfului Omu“.
Mihai, care trece anul V la Facultatea de Medicină, spune că e încă şocat de experienţă şi nu mai vrea să aibă de a face cu muntele ani buni de acum încolo: „A fost ca la armată. Am slăbit patru kilograme. La un moment dat a trebuit să traversăm un râu care ne ajungea până la genunchi. Pe traseu mi-a venit rău de multe ori – şi lucrul e valabil pentru toţi ceilalţi…“. Pe de altă parte, studentul spune că a învăţat mai multă traumatologie într-o săptămână decât a făcut într-o lună la Ortopedie şi, în plus, şi-a făcut o mulţime de prieteni.
La sfârşitul celor şapte zile, participanţii au dat examen pentru atestatul CNRS. Au avut loc două evaluări – una individuală şi alta pe echipe. Şapte echipe de câte şase persoane au avut de parcurs un traseu până la victime – jucate de organizatori. Timpul în care studenţii au parcurs traseul a fost cronometrat, iar când au ajuns au avut de gestionat două cazuri: un manechin căruia trebuia să-i facă resuscitare cu defibrilare şi un organizator care mima o fractură şi trebuia diagnosticat, stabilizat şi transportat în faţa cabanei. Primele două echipe care au terminat au primit echipamente de munte.
Dr. Bogdan Vinersar, unul din organizatori, spune că studenţii au fost de fapt răsfăţaţi, iar condiţiile din tabăra aceasta o să-i ajute: „Aşa învaţă să se organizeze mai bine, să gestioneze timpul şi eforturile pentru a face faţă problemelor. Te ajută şi fizic, dar mai ales psihic. Dacă eşti în camera de gardă şi ai zece pacienţi, eşti nedormit şi obosit, nu poţi să te pierzi şi să zici «eu nu ştiu ce să fac aici»“.
