Newsflash

Curioșii din clinică

de Prof. dr. Gabriel M. GURMAN - aug. 10 2015
Curioșii din clinică
     Mă întorc cu plăcere la Grigore Moisil, ilustru matematician, posesorul unui umor viu, dublat de o privire inteligentă asupra ființei umane și societății în care trăim. Celebrele sale expresii și comentarii au darul de a fi adevărate și în ziua de azi, dovedind capacitatea sa de a desprinde din cotidian acele aspecte care se cer puse la dispoziția colectivității, cu scopul de a stimula gândirea pozitivă și, în felul acesta, de a încuraja depărtarea de monotonie, banalitate și îngustime intelectuală.
     M-am oprit la citatul alăturat pentru că el se potrivește perfect felului în care am considerat și am abordat în îndelungata mea carieră profesională noțiunea de cercetare științifică în medicină. Trebuie să recunosc că, în timpul studenției, am fost impresionat și atras de laboratoarele disciplinelor fundamentale, din anii preclinici. Mai toți dascălii pe care i-am avut în acei primi ani se reîntorceau asupra faptului că progresul medicinii clinice provine din rezultatele cercetării fundamentale și din aplicarea lor în instituții medicale, cabinete, clinici și săli de operație. Dar, treptat, odată cu începuturile implicării mele clinice, am ajuns la concluzia că, de fapt, totul pornește nu din laborator, ci de la patul bolnavului.
     Cercetarea fundamentală în medicină nu e „artă de amorul artei“, ci are ca scop găsirea unor răspunsuri la întrebări pe care clinica le ridică, iar cercetătorul e obligat să ridice mănușa și să găsească răspunsul potrivit, care rezolvă o problemă clinică. O cercetare științifică rămasă în faza de laborator, oricât de interesante ar fi rezultatele sale, rămâne un fapt steril și, mi-aș permite să susțin, chiar inutil.
     Iată un exemplu tipic din domeniul meu, cel al anesteziei, terapiei intensive și medicinii de urgență. Cu ani în urmă, unul din vechii mei colaboratori a dovedit, pe șobolani, efectul protector al unui drog anestezic administrat înaintea unei traume craniocerebrale, prin diminuarea edemului cerebral și ameliorarea procentului de mortalitate. În aparență, un studiu extrem de precis, chiar elegant aș zice, având ca rezultat concluzii clare și precise. Dar cui folosesc rezultatele acestui studiu? Oare cineva își poate închipui că un conducător auto va ingera, înainte de a se urca la volan, o anumită doză de anestezic, cu scopul de a diminua gravitatea edemului cerebral produs de un accident de circulație?
     Moisil se referă la întrebările pe care ți le pui singur, la acea curiozitate profesională care-și are punctul de plecare, în cazul nostru, în situații clinice fără răspuns terapeutic sau fără o explicație care să permită înțelegerea fenomenului. Inițierea vine din clinică, se transformă în protocol științific, trece în laboratorul care poate încerca dezlegarea misterului și, în caz de rezultat pozitiv, se întoarce în clinică, cu mențiunea că acele concluzii pozitive pot sta la baza unui studiu suplimentar, de data aceasta clinic, efectuat după toate regulile eticii și metodologiei moderne.
     Bineînțeles, nimic nu decurge lin și nu toate încercările de a rezolva o problemă clinică se încheie în mod pozitiv. Oare câți dintre noi au cunoștință de existența unei reviste medicale intitulate Journal of Negative Results, în care cercetători din domeniul științelor fundamentale și nu numai își publică rezultatele neîncurajatoare, care, de fapt, nu-și au continuarea în practica clinică? Un exemplu recent: un grup egiptean a publicat rezultatele unui studiu în care se compară un grup de pacienți obezi cu un altul, format din pacienți cu greutate normală, cu scopul de a se dovedi existența polimorfismului genei apoliproteinei B la pacienții obezi egipteni; se pare că polimorfismul acestei gene ar fi responsabil de apetitul alimentar exagerat, care duce la obezitate, iar obezitatea afectează aproximativ 60% din populația adultă a Egiptului. Studiul, corect efectuat, arată că nu există nicio legătură între respectivul polimorfism și nivelul plasmatic al lipidelor la pacientul obez egiptean, deci, de fapt, e vorba de un rezultat care nu duce nicăieri și nu prezintă niciun interes practic.
     Mult mai utilă, o rubrică relativ nouă în New England Journal of Medicine se ocupă de aplicarea clinică a unor rezultate elaborate de laboratoare experimentale. Un observator mai atent va lua în seamă faptul că, într-o bună măsură, studiile publicate își au originea în întrebări ce s-au născut la patul bolnavului. Ceea ce mă face să mă reîntorc la ideea curiozității științifice. Numai ea poate deschide drumul unui studiu care să aibă șanse de succes, iar succesul se măsoară în capacitatea rezultatelor de a rezolva o problemă clinică. Așa se explică faptul că tot mai mulți clinicieni inițiază înființarea unor laboratoare experimentale, pentru a crea cadrul necesar unei cercetări fundamentale care să răspundă întrebărilor din clinică. Aceste laboratoare sunt populate de echipe mixte, de cercetători din alte domenii (biologie, fiziologie, fiziopatologie etc.) și, desigur, clinicieni – specialiștii care, așa cum menționează Moisil, au capacitatea de a-și pune singuri întrebări. Aceste întrebări dovedesc curiozitate profesională, dar și abilitatea de a decela în practica de zi cu zi lacunele în cunoaștere și în posibilitățile terapeutice.
     În urmă cu ani, cercetătorii italieni, disperați de procentul semnificativ de decese produse de sindromul de detresă respiratorie acută, au decis să analizeze cazurile folosind tomografia computerizată a toracelui. În felul acesta, au ajuns la concluzia că majoritatea alveolelor afectate de sindrom se află în lobulii posteriori ai plămânului, iar acest rezultat a deschis calea unor metode terapeutice, cum ar fi schimbarea regulată a poziției pacientului (așa-zisa prone position), iar rezultatele pozitive au indicat corectitudinea concluziilor studiilor efectuate.
     Acesta e secretul adevăratei cercetări științifice în medicină. Ea aparține „curioșilor“, celor care știu să se întrebe și sunt conduși de curiozitatea profesională spre acțiuni care să ofere răspunsuri valabile.

 

„Întrebările la care trebuie să răspunzi în modul cel mai sincer sunt cele pe care ți le pui singur.“
(Grigore Moisil, 1906–1973)
 

 

 

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe