„Noi, doctorii, credem că suntem atât de importanți, a spus el, dar adevărul este că, în orice afecțiune, o treime din pacienți merg mai bine, o treime mai rău și o treime sunt staționari – și tot ce reușim să facem este să mutăm oamenii dintr-o grupă în alta (medicul era internist, n.n.). Apoi a lăsat ușile liftului să se închidă și nu l-am mai văzut niciodată. Dar cuvintele lui mi-au răsunat în minte pentru restul vieții. Erau atât de ciudate. Era oare adevărat că totul merge mai bine sau mai rău sau staționează în aceeași a treia parte și tot ce facem noi, medicii, este să schimbăm cine în ce grupă este? Doctorul Greg nu era tipul de persoană care să mă ghideze greșit. Așa că am început să fiu tot mai atentă.”
    „În ciuda acestor satisfăcătoare bile albe de partea mea, Kathy tot avea dreptate în privința pantofilor, mi-am spus (aceea că, indiferent dacă ne place sau nu, oamenii din comunitatea unde lucrau apreciau medicii după calitatea pantofilor pe care aceștia îi purtau, n.n.). Îmi dăduse o lecție despre necesitatea formei, tot atât cât a conținutului, în medicină. Conținutul este esența – cunoștințele și experiența medicului, cercetarea și capacitatea de exprimare scrisă a istoricului. Forma este tot ceea ce rămâne, indiferent dacă o vezi doar ca «aparență». Coperta unei cărți care în teorie «nu este judecată după copertă», dar în practică este judecată după copertă; de asemenea, este judecată și după titlu, după recenzii, după locul de pe raft, în librării și după marketing. Forma este tot ceea ce pare a fi lipsit de importanță, dar este esențială, de asemenea. Forma nu este importantă precum conținutul; cu toate acestea, este importantă și ea. Forma înseamnă că pacienții tăi nu trebuie să întâmpine vreo reținere în a crede în tine. (…) Forma este puterea de vindecare aproape gratuită, este ceea ce m-a învățat Kathy în legătură cu pantofii. Și orice contribuie la această putere de vindecare ar trebui dezvoltat; orice te îndepărtează de ea trebuie abandonat.”
„Dar Kathy pricepuse ceea ce eu nu am reușit să pricep: că era posibil ca domnul Schumer să nu fi înțeles ceea ce îi spusesem, pentru că, dacă ar fi înțeles, s-ar fi dus la camera de gardă a treia oară, așa cum îi recomandasem. Așa că a făcut ceva la care eu nu m-aș fi gândit  niciodată; și-a asumat responsabilitatea și s-a dus la el acasă, cu mașina ei, și a insistat să-l ducă la spital. Astăzi întruchipăm ideea mea, nu pe a lui Kathy, sub forma «consimțământului în cunoștință de cauză» și a «luării comune de decizii». Aceasta este o abordare a medicinei rapide. Ia în considerare ființa umană ca fiind rațională și logică – atât de rațională și de logică precum un robot. Eu,
medicul, te informez pe tine, pacient, despre ce am descoperit, care este diagnosticul și ce tratament îți recomand, dar este decizia ta ce vei face. Poți spune da; poți spune nu. Tratăm pacientul ca pe un adult rațional, care este instruit, educat și calm și care are dreptul de a-și păstra pentru sine anevrismul explodat. Ceea ce este în regulă până când te îmbolnăvești tu însuți. Atunci îți dai seama că o persoană bolnavă, chiar și tu însuți/însăți, nu este cea mai potrivită să ia decizii pentru sine. Luarea deciziilor în comun este o fantezie a sănătății. Dar Kathy a făcut chiar mai mult de-atât. Știa că un alt drum la camera de gardă urma să fie inutil, așa cum îl considera și domnul Schumer. În schimb, a aranjat să-l vadă un chirurg vascular și și-a pus reputația la bătaie (domnul Schumer avea un anevrism de aortă în evoluție care s-a rupt chiar când chirurgul vascular îl investiga; faptul că s-a întâmplat în spital, de față cu chirurgul, a fost salvator – n.n.)”.
Sunt doar trei fragmente care provoacă la reflecție. Trei fragmente dintr-o carte apărută recent la Editura Publica: Medicina Lentă – Calea spre vindecare, scrisă de Victoria Sweet, un medic american ajuns în toamna profesională. Este o carte despre medicină pentru care cei mai mulți candidați s-au prezentat la examenul de admitere la medicină. Este o carte despre medicul acela de demult care, dacă chiar își dorește asta, încă mai reușește să bântuie prin spitalul modern, făcând slalom printre rigorile atât de aberante ale plătitorilor serviciilor medicale sau ale marketerilor acestora.
    „Victoria Sweet oferă o alternativă pentru tirania eficienței, cultivată cu prețul vindecării noastre” (Good Times). Este o carte care ne aduce la borna zero și ne face să ne întrebăm de ce suntem pe drumul acesta. Și dacă drumul pe care umblăm din când în când este cel pe care trebuie să fim sau este cea mai bună cale. Și mai mult decât atât, este o lectură antrenantă, într-un limbaj simplu, este o călătorie spre purificare. Dacă îndrăzniți, vă doresc lectură plăcută!