De doi ani, întâlnirile noastre sunt găzduite de un bun prieten şi mentor, Eugen Ciocan, fotograf profesionist, care are un superb atelier de fotografie în Centrul Vechi al Capitalei, pe strada Lipscani. Încercările noastre artistice văd, aşadar, lumina zilei, mai precis a serii, într-o lume de aleasă cultură şi veche tradiţie.

În acest an, ca şi în anii din urmă, am reuşit să strângem câteva din imaginile noastre cele mai dragi în două expoziţii. Prima, cea din primăvară, a fost găzduită de Gala „Vieţii medicale“, la Romexpo. A doua expoziţie a fost deschisă timp de 14 zile, la sfârşit de noiembrie, la Palatul Suţu, generoasă gazdă pentru medicii fotografi pentru a doua oară în ultimii trei ani.

Am intitulat expoziţia din noiembrie „De prin România… şi din lume un pic“ şi, în cele ce urmează, vrem să împărtăşim cu dumneavoastră câteva din gândurile şi imaginile noastre care ilustrează acest titlu.

„De prin România“ – prima grupare posibilă a fotografiilor noastre, a cuprins, cum e lesne de bănuit, peisaje, oameni şi… fragmente de viaţă. „Pletele tatălui“, fotografia Elizei Cinteză, este o imagine complet neprelucrată de calculator şi care i-a apărut autoarei într-o înserare de toamnă, deasupra Pietrei Craiului, pe lângă Bran. Mai târziu, iarna, imaginea vălurită a Moldovei i-a apărut colegului nostru din Iaşi, Cristian Stătescu, într-unul din drumurile sale aeriene spre capitală. Târgurile de obiecte vechi din Bucureşti i-au prilejuit doctorului Mihail Mihailide ocazia de a surprinde figuri şi atitudini. Prin contrast, Raluca Bulea ne bucură privirea cu simplitatea şi curăţenia unei turle de biserică. În Parâng, Mircea Cinteză se opreşte o clipă lângă un bătrân al locului, un fag rupt de furtună care şi-a ridicat dramatic o mână către tăriile cerului.

La capitolul „Portrete“, multe imagini reţin atenţia şi zâmbetul sau melancolia. Studentul Dragoş Mălăescu se opreşte lângă un bărbat ale cărui brazde de pe figură au adâncimea brazdelor pământului pe care tocmai l-a atins cu sapa sa. Prin contrast, tânărul nostru coleg din Iaşi, Alex Burlacu, ne prezintă un autoportret cu o cufundare spre sine mult mai adâncă decât netezimea frunţii de om încă atât de tânăr. Elena Demetrescu surprinde teama şi tristeţea de pe figura a doi copii de pe la noi, iar Eliza Cinteză – melancolia unui copil din îndepărtatul Tibet. În replică, vrăjitoarea bună a Georgiei Baltog uită de sărăcie şi de greutatea anilor din spate şi râde cu toată veselia gurii sale cu un singur dinte. Mergând la extreme, Mircea Cinteză ne arată un portret al lui Neagu Djuvara la 93 de ani şi, prin contrast, portretul a doi copii care, la frumoasa vârstă de patru luni, „mănâncă“ de pe acum cartea.

„De prin lume un pic“ prilejuieşte lui Şerban Bălănescu ocazia de a-şi surprinde soţia, în loc să facă shopping, admirând asfinţitul printre dune în Dubai. Raluca Bulea ne oferă un portret vesel din Veneţia, în timp ce, la polul opus, Andrei Mărgulescu surprinde un moment de singurătate în Scoţia.

La rubrica „macro“, am avut mai puţine imagini apropiate temei noastre. Marius Dabija din Iaşi are un portret superb în alb şi galben al unei orhidee, Georgia Baltog are o denumire superbă pentru firul de păpădie prins în obiectiv, Radu Stoenescu ne arată dialogul cu sine al unei lăcuste aşezate pe oglindă, iar Mircea Cinteză surprinde filigranul unei frunze ruginii.

În sfârşit, „de ici, de colo…“ vedem dansul frunzelor de toamnă ale Alinei Dellecase, un cer de toamnă pe culmea dealului prins în obiectiv de Maria Iacob, un „macho bear“ admirat de tânăra fotografiată de Cristina Beldescu, o reverenţă surprinsă de Cristian Cotigă şi un obicei aproape uitat al zilelor de Paşti, redescoperit în Maramureş de Maria Dragotă.

Spre sfârşit de an, în preajma zilelor curate ale Naşterii Domnului, noi, toţi iubitorii de fotografie din ARFOMED, dorim colegilor medici şi tuturor celorlalţi cititori şir nesfârşit de zile minunate alături de cei dragi.