Ei bine, nu chiar cu cancerul, ci cu
pacienții care îl trăiesc și cu familiile acestora. Comunicarea cu pacienții
încercați de cancer are reputația de a fi între cele mai dificile și mai
încărcate de emoție dintre toate provocările comunicării medicale. Fără o
școală de comunicare cu pacientul, fără o atenție specială pentru comunicare în
perioada de formare a viitorilor specialiști în oncologie, chirurgie și
radioterapie, majoritatea profesioniștilor sunt ghidați de modelele care le-au
inspirat cândva devenirea și de inspirație, de bun-simț sau de timpul și
spațiul disponibile, pentru a face ceea ce ei cred că este omenește posibil.
Medicii au de-a face cu pacienți care vor
să privească adevărul în față și cu pacienți care speră că, dacă se uită în
altă parte, acest adevăr nici nu există. Au de-a face cu aparținători care vor
să ajute, să comunice și să discute onest adevărul sau cu alții care vor să
protejeze excesiv (și adeseori inutil sau periculos) pacientul. Au de-a face cu
pacienți care vor să le predea lor comanda și execuția tratamentului sau a
vindecării, dar și cu pacienți care vor să ia propriile decizii referitor la
sănătatea lor și la calitatea vieții pe care o mai au de trăit. Ca să fie și
mai complicat, o mare parte dintre aceștia își pot schimba de câteva ori
atitudinea pe durata tratamentului. Au de-a face cu pacienți care le dau credit
total și au de-a face cu pacienți care se îndoiesc de adevăratele motivații ale
medicilor și sunt vulnerabili la tonele de pseudosfaturi disponibile mai peste
tot zilele astea.
Întrebarea pe care o pun este: există vreun
mod de lucru, vreun algoritm de comunicare care să ajute într-un astfel de
context dificil și cu multă încărcare emoțională? Întâmplarea a făcut că am dat
acum trei ani de un astfel de model de comunicare cu pacientul în oncologie.
Este vorba de Patient-Centered Communication in Cancer Care; Promoting
Healing and Reducing Suffering, publicat de American Cancer Institute,
elaborat de Ronald Epstein și Richard Street. Această publicație poate fi
găsită la o căutare simplă pe internet și poate fi descărcată gratuit. Pentru
practicianul interesat de propria-i prestație și de rezultate, acest ghid de
comunicare poate fi deopotrivă un bun instrument de management al pacienților
și aparținătorilor, dar și o mare ușurare sufletească. Îl ajută să prevină
momente de încărcare sufletească prea mare și să focalizeze toate resursele
disponibile pentru obținerea celui mai bun (sau, mai ales, potrivit) rezultat
cu putință.
Este un ghid care pleacă de la cele șase
funcțiuni de bază ale comunicării centrate pe pacient: încurajarea unei relații
care să promoveze însănătoșirea, schimbul de informații, oferirea unui răspuns
potrivit la emoțiile pacientului, administrarea incertitudinii, luarea
deciziilor și abilitarea pacientului în administrarea măsurilor curative
agreate. Acest ghid explică și stabilește obiectivele de comunicare potrivite
pentru toate cele șase etape din continuumul luptei cu cancerul: prevenție, screening,
diagnostic, tratament, supraviețuire (cu sau fără boală cunoscută) și final de
viață. Ghidul este bine structurat, e scris într-o manieră ușor de urmat și,
pentru o persoană care lucrează cu astfel de pacienți, este practic. Este
întocmit pe baza multiplelor cercetări în domeniul comunicării cu pacienții
bolnavi de cancer și aparținătorii acestora.
Am adus frecvent în discuție acest ghid, în
conferințele adresate medicilor oncologi, specialiștilor în radioterapie și
asistentelor medicale care lucrează în oncologie, și am primit feedback de
acceptare și, în unele cazuri, chiar de ușurare. Dacă aveți astfel de pacienți,
dacă vreți să comunicați mai bine și mai ușor cu aceștia, dacă vă simțiți
apăsați de povara lor la final de zi, dacă faceți față unor numeroase
contradicții de opinie și de abordare care vă produc frustrare, poate că ar
merita să aruncați un ochi peste acest document. Maximum ce veți avea de
pierdut ar fi câteva ore. Dar, dacă veți câștiga, acest câștig va fi
substanțial și, probabil, mai greu de măsurat. Chiar dacă nu sunteți oncolog,
dar interacționați cu pacienți care suferă de cancer, poate că merită să
aruncați o privire – fie și pentru faptul că, adaptând, ați putea face lumină
într-un suflet de om al cărui oncolog poate nu a avut suficient timp sau
pricepere pentru a comunica bine. În ultimă instanță, viața ne va pune
apropiații în fața unor astfel de probleme de sănătate. Am putea fi de mare
ajutor dacă am putea să-i înțelegem și să-i îndrumăm către parteneriatul
potrivit pentru viață, indiferent cât a mai rămas din aceasta. Nu în ultimul
rând, unul din șase cititori ai acestui articol va fi la capătul nefericit al
acestei comunicări. Poate că ar merita să ne pregătim pentru asta.
Pregătindu-ne, ne putem ajuta. Exact așa cum ne așteptăm ca pacienții noștri să
se ajute singuri.
În cele din urmă – ce-i drept, nu totdeauna
și nu pentru toată lumea – această perioadă de luptă cu boala poate deveni o
etapă însemnată, mai lungă sau mai scurtă, din viața unui om. În mod cert, nu
cea mai dorită, dar una potențial plină de încărcătură emoțională de toate
genurile, de armonie și, pe alocuri, chiar de momente de fericire și adâncă
semnificație. Haideți să dăm o șansă reală unor astfel de momente.
PS: Dacă aveți un răgaz,
puteți viziona documentarul doctorului Atul Gawande (autorul cărții Being
Mortal) despre îmbătrânire, a muri și a fi muritor. Ați putea astfel să
vedeți ușor diferit condiția noastră de muritori (http://www.pbs.org/wgbh/frontline/film/being-mortal/)
