Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă

Dezinteresul pentru sănătatea publică

Viața Medicală
Prof. dr. Mircea Ioan POPA luni, 10 august 2015
     Unii colegi cunosc datele oficiale de la centrul de control al bolilor din Stockholm (ECDC) sau au întâlnit cazuri de hidatidoză. Infecția cu Echinococcus granulosus este (?) endemică în țara noastră. De ce am pus semnul întrebării? Pentru că, în acest caz (la fel ca în multe din bolile infecțioase), datele pe care le avem la dispoziție sunt... plăpânde. Interesul pentru supravegherea bolilor este scăzut, iar fondurile necesare sunt la limita de supraviețuire; din când în când, câte un fenomen epidemiologic mai serios duce la trezirea autorităților și, pentru o scurtă vreme, situația pare să se îmbunătățească.
     Având în vedere că există maladii neglijate, la nivelul Comunității Europene s-a decis că abordarea acestora devine necesară. Astfel, a existat o competiție pentru granturi și unul dintre proiectele câștigătoare s-a referit la hidatidoză. Între parteneri, unul este din România. Spiritul de colegialitate se poate manifesta pe plan local sau la nivel internațional. Pentru a câștiga un proiect este necesar ca aplicația să fie redactată foarte bine, iar participanții să demonstreze că pot realiza împreună un consorțiu care să cheltuiască fondurile europene în mod judicios, corect și cu rezultate relevante în context european. Fiecare partener are un conducător de proiect și trebuie să pună la punct o echipă (cel mai adesea multidisciplinară) care să funcționeze. Coordonatorul partenerului român este o persoană cu multă experiență, câștigătoare a numeroase proiecte, implicată în multe studii de interes. Echipa pe care o conduce include clinicieni, chirurgi, membri cu experiență în domeniul laboratorului și sănătății publice, precum și voluntari. Despre voluntarii studenți și despre implicarea lor într-o misiune a unei echipe de colegi merită să discutăm într‑unul dintre articolele viitoare.
     În cadrul proiectului nostru, o parte importantă este reprezentată de munca pe teren – deplasarea în mai multe sate din diverse județe ale țării, pentru investigarea activă a prezenței chisturilor hidatice. Fiecare deplasare a implicat o bună organizare, direcționarea activităților (realizată de coordonatorul partenerului român) și, fără niciun dubiu, spirit de colegialitate. Într-o echipă, membrii se suplinesc unul pe celălalt, se înlocuiesc în momentele de oboseală (activitatea pe teren s-a desfășurat, de regulă, în intervalul orar 9–18,30 sau chiar mai mult, cu mese de prânz întârziate mult înspre seară, cu pauze minuscule, cu momente de presiune), se ajută, încearcă să se înțeleagă din priviri.
    Dezinteresul pentru sănătatea publică este însă arhicunoscut și cvasipermanent. Declarațiile și promi­siunile nu țin loc de fapte. Acest dezinteres nu aparține doar autorităților de sănătate, dar și societății civile și – de ce nu? – trusturilor mass-media. De acest dezinteres m-am lovit adeseori atunci când lucram într-o poziție de conducere în sistemul de sănătate. Îmi aduc aminte că o persoană ajunsă astăzi într-o poziție destul de însemnată în cadrul postului de televiziune în care lucrează mi-a răspuns la întrebarea „De ce nu transmiteți și informații utile pentru cetățeni?“ într-un mod care, la vremea aceea, m-a mirat: „Pentru că pe șeful nostru îl interesează numai informațiile care au o doză de scandal“.
     Lucrurile nu par să se fi schimbat între timp. Săptămâna trecută am ajuns pentru a face screening pentru hidatidoză în satul Văleni din județul Vaslui. Membrii echipei noastre au avut un grad de emoție negativă în seara dinaintea deplasării în satul respectiv, însă, cu sau fără emoție, pregătirea a fost identică pregătirilor noastre pentru a merge în celelalte sate, s-a pus totul la punct, s-au pregătit toate cele necesare pentru a asigura condiții optime de investigare a sătenilor care urmau să ajungă la noi. În drum spre dispensarul medical, am remarcat o mașină dotată pentru a putea transmite în direct. După ce activitatea concretă a început, la revenirea din satul vecin (o echipă bună este în stare să lucreze unită, în același loc, sau să se subîmpartă în funcție de condițiile locale și să rămână echipă chiar și atunci când activitatea se desfășoară în sedii diferite), am oprit mașina și am mers la cei care se aflau lângă carul de reportaj (foto). Nu contează părerea mea despre postul respectiv, aici era vorba de o acțiune de sănătate publică și nu doar atât. Într-un sat atât de mediatizat existau și aspecte pozitive care să fie mediatizate. Un post de televiziune trebuie să aibă discernământul și buna-credință necesare pentru a transmite (și) informații de utilitate publică, pentru a ajuta la propagarea unor mesaje corecte din domeniul sănătății. Am vorbit și chiar am obținut promisiunea că, dacă șefii vor fi de acord, echipa va veni să vadă și modul în care se implementează proiectul nostru în satele respective (până la dispensarul medical din Văleni era o distanță de 50–60 de metri, iar la celălalt dispensar se putea ajunge în trei-patru minute de mers cu mașina). Ulterior, alt membru al echipei i-a vizitat, le-a înmânat pliante și le-a oferit explicații cu privire la proiect, obținând o întărire a promisiunii precedente. În ziua respectivă, am lucrat aproape 12 ore pe teren. Carul de reportaj a fost prezent pe tot parcursul zilei și până seara târziu. Cu toate acestea, Antena 3 nu a avut nici măcar 30 de secunde pentru un proiect important, cu relevanță la nivel național și internațional. Pot spune că a fost o zi neagră în ce privește implicarea mass-mediei în probleme de sănătate, cu un gust amar și o amintire dizgrațioasă lăsată întregii noastre echipe. Este drept, nu sunt colegii noștri pe linie medicală, dar ar putea fi (ar trebui să fie) colegii noștri pe linie de sănătate publică. Nu a fost așa. Din păcate, un nou exemplu de „așa nu“, un nou caz de risipire a forțelor în loc de unire a acestora.
     Nu cu informații de scandal vom reuși să dezvoltăm societatea românească. Nu prin scandal se poate întări sănătatea publică din România. Nu prin exemple negative va crește spiritul de colegialitate și se va învăța modul corect în care fiecare dintre noi ar trebui să pună umărul pentru dezvoltarea personală, societală și a întregii țări. Vrem o Românie sănătoasă? Toți se întrec să spună „da!“, faptele însă...

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.