Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  PROIECTE

Drepturile tăinuite ale pacientului român, cetăţean european

Viața Medicală
Dr. Mihail CĂLIN luni, 19 august 2013
„Sănătatea ta, alegerile tale“, stă scris în fruntea site-ului National Health Service (NHS), unde, ceva mai jos, imaginea unei doamne cu câte o valiză în fiecare mână ilustrează calea pe care a ales-o pentru sănătatea ei: calea europeană, calea S2. Şi tu ai dreptul să mergi să te tratezi în altă ţară europeană, întocmai ca orice rezident al ei – trebuie doar să ceri mai întâi o aprobare, iar noi să fim convinşi că îndeplineşti criteriile pe care le găseşti explicate aici, îşi anunţă asiguraţii NHS, serviciul britanic de sănătate.
Pe site-ul oficial al UE, pe o pagină la care ajungi interesându-te tot de S2, dai peste povestea ipotetică a unuia din cele 500 de milioane de concetăţeni. „Kris, care trăieşte în statul membru A din Uniunea Europeană şi este asigurată acolo, a mers în statul membru B pentru tratament stomatologic. Ea şi-a organizat tratamentul şi şederea în ţara B cu mai multe săptămâni înainte. Întoarsă acasă, a depus nota de plată a dentistului la asigurator, care a refuzat să i-o deconteze.“ Tot acolo afli ce-ar mai putea să facă acum Kris şi cum ar fi fost mai bine să procedeze în pregătirea tratamentului dinainte planificat.

Informaţii absconse

Pe asiguratul român care vrea să-şi înţeleagă dreptul la tratament programat în Europa, statul nu iroseşte însă prea multă creativitate sau bunăvoinţă: site-ul CNAS îl întâmpină cu un vraf de precizări, regulamente, norme metodologice şi formulare în format pdf, întinse îmbietor pe sute de pagini. De parcă instituţia care, conform statutului, trebuie „să folosească mijloace adecvate de mediatizare pentru informarea asiguraţilor pe care îi reprezintă“, nici n-ar vrea să se ştie despre acest drept.
S2 este noua denumire a lui E 112, formularul despre care românii aflau cu surpriză şi indignare la sfârşitul lui 2007. CNAS a fost atunci acuzată că, timp de aproape un an de la primirea României în UE şi deci de la intrarea sa în vigoare, le-a ascuns celor mai disperaţi dintre pacienţi ultima cale spre supravieţuire, cea care trece prin Europa. Abia atunci a fost publicat un comunicat de presă în limbajul funcţionăresc impersonal şi abscons, care îi derutează şi astăzi pe cetăţenii în căutare de informaţii oficiale. Formularul S2 (sau Atestatul privind menţinerea prestaţiilor în curs pentru asigurarea de boală-maternitate) este cel mai adesea eliberat de casele de asigurări de sănătate persoanelor autorizate de acestea să fie tratate în UE sau Spaţiul Economic European. Actele cele mai importante din dosarul înaintat de solicitant sunt raportul medicului curant, în care se afirmă şi argumentează faptul că serviciul solicitat nu poate fi efectuat în timpul necesar în nicio unitate din România, şi scrisoarea din partea spitalului din străinătate, care confirmă disponibilitatea de a acorda respectivul serviciu. Condiţiile necesare emiterii sunt ca tratamentul căutat să se numere printre serviciile pachetului de bază de care beneficiază asiguraţii sistemului de asigurări sociale de sănătate din România şi ca acel tratament să nu poată fi acordat în timp util în ţară, ţinând cont de starea curentă de sănătate şi evoluţia probabilă a bolii: dacă sunt îndeplinite, aprobarea nu poate fi refuzată. Pare simplu şi direct. Nu este.

Muncile pacienţilor

Alina Vasea este în prezent voluntar al Asociaţiei „Dăruieşte viaţă“ şi de patru ani îi ajută pe pacienţii aflaţi în situaţii critice să meargă la tratament în străinătate. De formularul E 112 a aflat din întâmplare în Germania, unde solicitase o opinie legată de cazul unui copil bolnav de cancer, a cărui evoluţie în ţară era descurajatoare. De atunci, a devenit expertă în legile scrise şi nescrise care reglementează acest subiect. Primul pas este pronunţarea medicului din spitalul străin unde s-ar putea desfăşura tratamentul. Pentru găsirea spitalului cel mai potrivit cazului respectiv, UE recomandă adresarea către asiguratorul de sănătate – în România, această sarcină este pasată bolnavului sau familiei lui.
Însă cel mai dificil moment din proces, spune Alina Vasea, este obţinerea raportului medical, pentru care în multe cazuri este nevoie de relaţii şi insistenţe. Reticenţa medicului s-ar datora, crede ea, orgoliului care-l împiedică să admită că pacientul ar putea fi mai bine tratat în afară şi mai puţin fricii de a fi tras la răspundere, atâta timp cât semnăturile şefului de secţie şi ale managerului se acordă apoi fără dificultăţi. Alte probleme pot apărea la unele case de asigurări, care cer aplicanţilor documente şi precizări suplimentare, neprevăzute de lege, descurajându-i astfel pe cei mai puţin informaţi. Deşi pacienţii şi familiile lor se feresc de regulă să recunoască, Alina Vasea spune că există cazuri în care completarea raportului medical sau eliberarea formularului au fost înlesnite de şpăgi. Piedicile ridicate de casele de asigurări sunt explicabile prin sumele de decontat pentru tratamentele în străinătate, care pot fi şi de 100 de ori mai mari decât pentru cele din ţară. La acestea se adaugă însă cheltuielile suportate de solicitanţi pentru transport şi pentru şederea însoţitorului pe perioade de până la mai multe luni, care se ridică şi ele la mii de euro – pacienţii români ar prefera să se poată trata în cele mai bune condiţii la ei în ţară.
Mai impresionantă însă este experienţa obţinerii unui formular, aşa cum mi-o povestesc părinţii unui adolescent operat de două ori în străinătate pentru afecţiuni diferite. Pentru cel de-al doilea atestat, ei au trebuit să accepte din partea Casei judeţene nu numai lipsa unor îndrumări, ci chiar un potop de comentarii umilitoare, să călătorească în toiul iernii de la un centru universitar la altul în căutarea unui medic care să-şi asume răspunderea eliberării raportului şi, odată găsit, să se pună în poziţia penibilă de a-i dicta specialistului, cuvânt cu cuvânt, formulele cu cel mai mare succes la funcţionarii de la asigurări. Pentru ca, după ce au fost refuzaţi de Casa din judeţul lor, să ajungă să se înscrie pe lista unui medic de familie din judeţul vecin şi să primească, fără comentarii, formularul de la Casa adoptivă.
Nici aceşti părinţi, care au dorit să rămână anonimi, nu au aflat de existenţa E 112 pe cale oficială, ci de pe forumuri, unde poţi descoperi toate acele lucruri pe care sistemul preferă să nu le promoveze. Pe lângă alte proiecte, asociaţia în care activează Alina Vasea oferă consiliere pentru obţinerea S2 sau a altei categorii de fonduri, cele venite de la Ministerul Sănătăţii pentru servicii medicale nedecontate de CNAS, precum transplantul pulmonar. Pe site-ul ONG-ului procedurile sunt explicate pas cu pas, cu atenţionări speciale pentru punctele critice, termene şi chiar diagrame ale procesului. „Dăruieşte viaţă“, foloseşte deci „mijloacele adecvate de mediatizare pentru informarea asiguraţilor“. Cineva trebuia totuşi s-o facă şi pe asta.
 

Formularul E112/S2 în 2012

 

Număr total de formulare emise 1.125
Primele cinci state membre pentru care au fost emise formularele:
   Germania – 538
   Austria – 235
   Franţa – 121
   Italia – 105
   Ungaria – 54
Primele cinci afecţiuni pentru care au fost eliberate formularele:
   Afecţiuni oncologice – 481
   Boli ale sistemului circulator – 295
   Afecţiuni neurologice – 80
   Afecţiuni pediatrice – 80
   Afecţiuni ortopedice – 58
Casele de asigurări de sănătate care au eliberat cele mai multe formulare:
   CAS Municipiul Bucureşti – 137
   CAS Constanţa – 120
   CASAOPSNAJ – 93
   CAS Timiş – 75
   CAS Mureş – 44

sursa: CNAS

 

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.