Newsflash

ECOG și kinetoterapia

de Bogdan RACOVIȚĂ - apr. 6 2017
ECOG și kinetoterapia
     Statusul de performanță ECOG reprezintă o scală utilizată de diferiți specialiști, având ca scop evaluarea modului în care boala afectează abilitățile și activitățile de zi cu zi ale pacientului și determinarea tratamentului adecvat și prognosticului bolii. Kinetoterapeutul trebuie să țină cont de această scală de evaluare pentru a putea construi un program eficient de kinetoterapie.
     Odată cunoscut ECOG-ul pacientului, kinetoterapeutul se poate axa pe exerciții pentru membrele superioare și inferioare, în vederea creșterii și menținerii mobilității articulare și a forței musculare. Kinetoterapia are rolul de a îmbunătăți calitatea vieții fiecărui pacient, indiferent de statusul de performanță sau de boala acestuia. Un program de kinetoterapie poate să conțină, în funcție de starea de sănătate a pacientului și ECOG-ul acestuia, exerciții active, pasive, de respirație, mobilizări active sau pasive, manevre de tapotaj toracic etc.
     Gradul 0 corespunde pacientului complet activ, capabil să ducă la bun sfârșit activitățile desfășurate înainte de a se îmbolnăvi; gradul 1 presupune restricții în îndeplinirea activităților fizice solicitante, dar pacientul este capabil să desfășoare activități ușoare sau sedentare, precum munca de birou; gradul 2 aparține pacientului mobil și capabil să se îngrijească singur, dar incapabil să muncească, fiind treaz și activ mai mult de 50% din timpul efectiv; pacientul parțial capabil să se îngrijească singur aparține gradului 3, fiind imobilizat în scaun sau la pat peste 50% din timpul efectiv; gradul 4 aparține pacientului imobilizat complet la pat sau în scaun, care nu se poate îngriji singur.
     Programele de kinetoterapie se adoptă în funcție de ECOG-ul pacientului. Pentru ECOG 0, programele de kinetoterapie pot conține exerciții active și pasive pentru menținerea tonusului muscular și articular la un nivel cât mai ridicat, atât pentru membrele inferioare, cât și pentru cele superioare. Se efectuează exerciții cu rezistență maximă, exerciții pentru respirație și pentru menținerea capacității pulmonare la un nivel optim. Intensitatea de lucru la pacienții cu ECOG 0 poate fi cuprinsă între 80 și 90%. Programele de kinetoterapie pentru cei cu ECOG 1 pot conține exerciții active și pasive pentru creșterea sau menținerea tonusului muscular și articular la un nivel cât mai ridicat, atât pentru partea superioară, cât și pentru cea inferioară. Exercițiile cu rezistență medie pot fi incluse în diferite programe de kinetoterapie, iar  un rol foarte important în statusul de performanță îl au exercițiile de kinetoterapie respiratorie. Pacienților li se indică ridicări în ortostatism sau la marginea patului. La pacienții cu ECOG 2 putem vorbi de programe de kinetoterapie care să conțină exerciții pasivo-active pentru menținerea unui tonus articular și muscular la un nivel cât mai ridicat. La pacienții cu acest status de performanță nu se mai pot executa exerciții cu rezistență, iar ridicările în ortostatism se realizează într-un număr mic de repetări.
     La pacienții cu status de performanță 3 programele vor fi efectuate doar la patul pacientului și pot cuprinde exerciții pasive pentru membrele inferioare și superioare, pentru menținerea mobilității articulare și forței musculare. Se realizează mobilizări în diferite decubite (lateral stânga, lateral dreapta), un rol foarte important avându-l manevrele de tapotaj manual, efectuate de cel puțin trei-patru ori pe zi, cu durată de circa cinci-șapte minute pe fiecare zonă a plămânului (anterior, lateral, posterior). Pacienții cu status de performanță 4 vor avea nevoie de mobilizări în diferite decubite (lateral stânga, lateral dreapta) pentru evitarea riscului de apariție a escarelor. Manevrele de tapotaj au un rol foarte important, la fel ca pentru pacienții cu ECOG 3, deoarece durata imobilizării acestora la nivelul patului este de peste 50% din durata unei zile. În această situație apar încărcările pulmonare care pun în dificultate căile respiratorii ale pacienților.
     În concluzie, kinetoterapia are un rol foarte important la pacienții cu statusuri de performanță 0, 1, 2, 3, 4, având scopul de a îmbunătăți calitatea vieții și de a oferi un confort fizic și psihic cât mai bun și la un nivel cât mai ridicat. În ajutorul specialistului în kinetoterapie poate veni atât pacientul, cât și familia acestuia. Pacientul poate lucra și în lipsa specialistului diferite exerciții de kinetoterapie de bază (simple, cu un număr mic de repetări), supravegheat îndeaproape de familie, totul depinzând de starea sa de sănătate.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe