Prima
mea întâlnire – șocantă – cu un caz de utilizare abuzivă de opioide a fost în
timpul studenției. Un tânăr în vârstă de 25 sau 26 de ani fusese internat în
spitalul de psihiatrie pentru un consum exagerat de morfină și grave tulburări
de comportament. Anamneza indica originea acestei grave probleme: pacientul
fusese închis pentru activitate „contrarevoluționară”, bătut și schingiuit în
beciurile Securității și „tratat” cu morfină împotriva durerilor, pentru a
putea fi anchetat în continuare. La polul opus se află întâlnirea mea, mulți
ani mai târziu, de data aceasta ca medic, cu o situație pe care o ignorasem cu
desăvârșire până atunci. În toată cariera de medic specialist prescrisesem opioide
numai pentru tratamentul durerii acute, cum ar fi cea imediat postoperatorie,
și, bineînțeles, foloseam aceste droguri în cadrul variatelor tehnici de
anestezie generală. Dar în acel an, 1998, aflat în schimb de experiență la unul
din spitalele cele mai mari din Toronto, am luat cunoștință de existența unui
cabinet de tratament al durerii cronice, care, printre altele, prescria cu mână
largă droguri opioide în cele mai diverse situații, cum ar fi durerea lombară
sau cea reziduală după o fractură.
În
acel context am înțeles că, în lumea pe care nu o cunoșteam îndeajuns, accesul
la droguri ce produc cu foarte multă ușurință dependență era practic nelimitat.
Scenariul cel mai ușor de imaginat includea vizita unui drogat la un asemenea
cabinet, improvizând o durere lombară cronică și cerând tratament „mai
drastic”, deoarece, după spusele „pacientului”, toate celelalte încercări
dăduseră greș.
Așa
se face că, pentru cineva interesat să înțeleagă magnitudinea problemei
dependenței de droguri din Statele Unite, la care se referă citatul alăturat,
explicația acestei endemii care afectează mai toate țările occidentale e în
bună parte legată de relativa ușurință cu care individul poate achiziționa un
drog opioid, de multe ori fără a încălca vreo lege.
Voi
profita de această ocazie pentru a oferi cititorului câteva date, toate
provenind din statisticile americane, și care, fără discuție, provoacă nu numai
nedumerire, dar și îngrijorare. Pentru că în această lume în care globalizarea
se manifestă peste tot și în toate domeniile, plaga dependenței masive de
droguri poate afecta orice punct de pe glob. La o populație de peste 300 de
milioane de locuitori, SUA prezintă cifre grave în materie de dependență de
droguri. În 2015, peste 21 de milioane de americani în vârstă de peste 12 ani
au declarat că au avut sau încă aveau o problemă legată de utilizarea exagerată
de droguri. În acel an, șapte milioane de cetățeni americani sufereau de o
dependență cronică de droguri, în cea mai mare parte opioide și derivatele lor.
În 80% din cazuri era vorba de o asociere între droguri și consumul exagerat de
alcool. Nu mai puțin de opt milioane de americani prezentau o situație
specială: o combinație între prezența unei maladii psihice și dependența de
droguri. În toate aceste date, predominanța bărbaților e evidentă, dar și mai
semnificativ e faptul că proporția dependenței de droguri era dublă la șomeri
față de salariați. Și, la urmă, iată încă o statistică în spatele căreia se
ascunde o realitate greu de acceptat: 50% din foștii deținuți din închisorile
americane consumau droguri.
În
prezent, asistăm în multe țări, printre care și Israelul, la o susținută
campanie de ușurare a accesului la canabis (marijuana), sub pretextul că acest
drog, socotit în mod eronat ca lipsit de efecte secundare și de pericol de
adicție, ar fi necesar tratamentului multor pacienți suferind de maladii
însoțite de dureri cronice, în mod special neoplazice. Ba, mai mult, anumite
publicații prezintă efectele favorabile ale acestui drog chiar și în cazuri de
boală Alzheimer! Promotorii acestei campanii fac însă abstracție de un fapt
practic imposibil de trecut cu vederea: imensa majoritate a drogaților în
rândurile populației americane și-a început „cariera” de consumatori de droguri
cu canabis! La ora actuală, 6% din toți studenții americani și 50% din toți
americanii în vârstă de 12–25 ani consumă în mod obișnuit și continuu canabis.
În
mod paradoxal, nu am reușit să obțin date privitoare la consumul de droguri în
propria mea țară, Israel. Dar o singură cifră e suficientă pentru a provoca
îngrijorare și în acest colț al lumii: cam 10% din tinerii israelieni folosesc
droguri interzise, sub o formă sau alta.
Pregătindu-mă
pentru acest material dedicat cititorului de limbă română, am încercat să
găsesc date privitoare la utilizarea exagerată de droguri în România. Accesul
la aceste cifre e mai limitat decât în cazul altor țări, dar iată două din ele:
3,3% din populația adultă folosește marijuana și 0,2% cocaina. Cu alte cuvinte,
molima, așa cum e cunoscută în mai toate țările occidentale, încă nu a atins în
mod grav plaiurile românești și aceasta este o veste de-a dreptul
îmbucurătoare, pentru că există o șansă de a preveni extinderea pericolului, în
loc de a fi nevoie de o luptă pentru curmarea lui.
Decizia
de a discuta acest subiect în paginile unui săptămânal medical e legată de
intenția de a pune pe hârtie acele măsuri care stau la dispoziția noastră, a
profesioniștilor în domeniul medical, pentru a diminua pericolul utilizării
abuzive de droguri în rândurile populației. Nouă ne revine o semnificativă
parte din această acțiune, nu numai pentru că, vrând-nevrând, diseminăm
drogurile opioide, ele făcând parte din arsenalul nostru terapeutic, dar și
pentru că noi cunoaștem cel mai bine nu numai pericolul social al dependenței
de droguri, ci și pe cel medical. Nu e în intenția mea să fac o prezentare pe
larg a maladiilor legate de abuzul de droguri. Îmi voi permite doar să amintesc
influența acestora asupra păstrării regulilor igienei personale și crearea de
condiții favorabile pentru o atmosferă de totală promiscuitate, corporală,
socială și sexuală. Maladiile venerice însoțesc abuzul de droguri, SIDA ocupând
primul loc. Sumbra combinație dintre droguri și alcool duce într-un imens număr
de cazuri la insuficiență hepatică. Subnutriția cronică face loc tuberculozei,
o maladie care, de fapt, era în pragul dispariției pe întregul mapamond. Și,
cum menționam mai sus, afecțiunile psihice se însoțesc de un consum exagerat de
droguri, de aici și proporția crescută de sinucideri și acte violente.
În
fața acestei serioase situații, medicul e nevoit să apeleze nu numai la
cunoștințele sale profesionale, ci și la abilitatea sa de convingere și mai
ales de organizare a muncii de educare în rândurile tineretului. În cele ce
urmează, voi încerca să mă refer la acele măsuri ce ne stau la dispoziție
pentru a contribui în mod eficient la campania de limitare a pericolului.
În
primul rând, aici, ca în multe alte domenii, e vorba de educație, mai ales a
tinerelor generații. Ea nu poate fi lăsată numai pe mâna educatorilor de
meserie și a activiștilor sociali. Un caz tragic, povestit într-o clasă de
liceeni, poate avea o influență mult mai puternică decât orice articol publicat
pe internet. În multe școli, părinții sunt deseori invitați să țină scurte
conferințe despre subiecte legate de propria lor meserie. În majoritatea
cazurilor, părinții medici preferă să contribuie la educația sexuală a
tinerilor și eu nu pot decât să accept și să întăresc această tendință. Dar o
prezentare a pericolelor pe termen lung ale folosirii de droguri mi se pare nu
mai puțin oportună și importantă.
Medicii
ar trebui să fie inițiatorii campaniilor în media scrisă și vorbită, cu scopul
de a atrage atenția asupra influenței nefaste a consumului de droguri. O privire
superficială asupra subiectelor atacate sub formă de postere, reclame și scurte
note în presă și la televiziune va indica – surprinzător – că mai toate aceste
încercări de influențare a opiniei publice se referă la tabagism și alcoolism,
neglijând aproape total pericolul excesului de droguri.
Câteva
cuvinte și despre prescrierea canabisului ca drog analgezic pe termen lung.
Datele din literatură indică, într-adevăr, un efect analgezic favorabil în
cazurile în care simptomul dureros ce însoțește nenumărate maladii cronice nu
poate fi stăpânit prin alte mijloace, mai puțin drastice. De aceea, accesul la
canabis trebuie asigurat pentru acei pacienți suferinzi pentru care nu există o
altă soluție terapeutică, iar studiile referitoare la efectele acestui drog
asupra altor maladii trebuie continuate. Dar, cum aminteam mai sus, aceasta e
poarta care, odată deschisă, va rămâne așa și la îndemâna altora. De aici până
la abuzul de către persoane sănătoase nu e decât un pas.
Nu
sunt de meserie legiuitor și nici nu am experiență în domeniu, astfel că nu voi
îndrăzni să prezint aici sfaturi și nici să ofer soluții. Dar cred că aducerea
acestui subiect grav în discuția publică face parte din șirul de obligații
profesionale și sociale ale fiecărui medic. Trăim într-o societate liberă, dar
libertatea trebuie folosită spre binele tuturor, iar tendința de a o exploata
în scopuri periculoase și nedemne trebuie tratată ca atare. Fiecare dintre noi
e și părinte sau/și bunic. Bumerangul prescrierii necontrolate de droguri periculoase
se poate întoarce oricând împotriva familiilor noastre. Sunt convins că
exemplele nu lipsesc, ci doar – prea des – sunt minimalizate sau chiar uitate
pe undeva în subconștientul fiecăruia din noi.
Ca
medic ATI nu am dreptul să ignor multiplele cazuri în care proprii mei colegi
au căzut în patima drogurilor, cu incredibile consecințe asupra întregii lor
vieți, profesionale, familiale și sociale. Tuturor care încă nu înțeleg
tragedia consumului exagerat de droguri, îmi permit să le amintesc fraza: „Când
încă te mai poți opri, nu vrei, iar atunci când în sfârșit vrei, nu te mai poți
opri”. Ea aparține lui Luke Davies, scriitor și poet australian, cel care a
scris mult despre dependența de droguri și a contribuit în mod constant la
campania de prevenire a folosirii iraționale de opioide.
„Mortalitatea în rândul populației adulte
din Statele Unite a crescut în ultimii ani, cauza principală fiind utilizarea
exagerată de droguri, în special opioide.”
(William C. Becker, David A. Fiellin – NEJM, 2017) |