Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  PROIECTE

Etica dopajului şi a transplantului pe bani

Viața Medicală
Dr. Aurel F. MARIN joi, 14 noiembrie 2013
   Parcurgând săptămânal sute de articole ştiinţifice publicate în cele mai importante reviste ştiinţifice ale lumii, realizez că una dintre atitudinile care despart ţara noastră de mentalităţile occidentale este absenţa dezbaterilor reale, pe teme altminteri fierbinţi. Fără doar şi poate, doar discuţiile serioase, în care se fac auzite atât argumentele pro, cât şi cele contra, pot sta la baza unor decizii corecte etic, uman, ştiinţific. Este drept însă, ne şi lipsesc eticienii, iar cei autoerijaţi în moraliştii naţiei se pricep de minune să bage sub preş orice subiect călduţ, cu mult înainte de a ajunge cald sau fierbinte. La noi, spre exemplu, nu s-a putut discuta serios nici măcar posibilitatea de a prezuma acordul populaţiei de a dona organe pentru transplant, în caz de moarte cerebrală, că discuţia a fost înghesuită rapid sub sutana preoţească, de medici cu mai vădită înclinaţie spre sacerdoţiu decât spre schimburi de argumente.
   Ce se discută însă în America de Nord în perioada aceasta? Clinical Journal of the American Society of Nephrology, de pildă, publică un articol1 semnat de un grup canadian, care discută nici mai mult, nici mai puţin decât ideea implementării unei strategii prin care donatorii în viaţă ai unui rinichi să poată fi recompensaţi cu suma de zece mii de dolari. Chiar şi în cele mai pesimiste previziuni, ale unei creşteri a numărului de transplanturi de rinichi cu doar 5% faţă de prezent, sistemul ar fi – atenţie mare! – mai puţin costisitor şi mai eficient decât cel actual. Dar creşterea ar putea fi mult mai importantă, caz în care eficienţa programului ar fi cu mult mai mare. Modelul propus de canadieni ar face ca la fiecare plată de 10.000 de dolari să se câştige, de-a lungul vieţii unui pacient, 340 de dolari şi 0,11 ani de viaţă (ajustaţi pentru calitatea vieţii), dacă s-ar înregistra o creştere cu 5% a numărului de transplanturi renale. Dacă însă creşterea ar fi de 10%, economia ar fi de 1.640 de dolari, cu un câştig de viaţă de 0,21 ani, iar o creştere cu 20% ar însemna o economie de peste 4.000 de dolari, cu un câştig de 0,39 de ani. Un editorial2 publicat în aceeaşi revistă este mai rezervat la sugestiile grupului din Calgary, dar propune un program de cercetare privind elementele necesare pentru un studiu (limitat) al stimulentelor. Este timpul, cred autorii de la University of Pennsylvania, să luăm în discuţie posibilitatea de a recompensa financiar donarea unui rinichi, dar numai asigurându-ne că respectăm principiile etice.
   Desigur, „eticienii“ noştri vor spune: „Doamne fereşte! Să fie la ei, în America“. La noi, cum bine cunoaştem, nu s-a pus vreodată problema nerespectării regulilor transplantului. La fel cum nu s-a pus vreodată problema dopajului sportivilor. Nu-i bai, că şi-o pun alţii, de data asta eticieni în adevăratul sens al cuvântului. BMJ a publicat, de curând, trei posibile răspunsuri3. Julian Săvulescu, profesor de etică la Oxford, joacă rolul avocatului diavolului, argumentând că, mai bine decât să interzicem cu totul medicamentele ce ameliorează performanţa sportivă, ar trebui să reglementăm utilizarea lor. Spre exemplu, din 1988 încoace, începând cu Ben Johnson, doar zece bărbaţi au coborât sub 9,8 secunde în cursa de 100 de metri; dintre aceştia, doar doi nu au fost dovediţi dopaţi până la această dată. Interdicţia dopajului nu a dat, deci, rezultatele scontate. Profesorul de origine română, născut în Australia, mai crede că, permiţând administrarea unor medicamente în anumite condiţii, controlul exercitat ar fi mult mai bun faţă de situaţia actuală, când dopajul există dar nu poate fi controlat. În replică, medicii Leon Creaney şi Anna Vondy se tem că acceptarea dopajului ar face ca el să crească în rândul sportivilor şi, mai rău, că sportivii care astăzi refuză dopajul ar fi siliţi să recurgă la acesta, pentru a putea face faţă în competiţii. Soluţia, cred medicii, este ca testarea antidoping să fie generală, făcând astfel imposibilă evitarea recoltării de probe. Mai mult, prima încălcare a regulilor ar trebui să ducă la interdicţia pe viaţă, făcând deci ca riscurile dopajului să fie mult mai serioase. Dezbaterea a fost, totuşi, prezentă şi în spaţiul public românesc, dar nu prin intervenţiile „eticienilor“, ci prin comentariul de calitate asigurat ani la rând competiţiilor cicliste transmise de canalul Eurosport.
1. Barnieh L, Klarenbach S, Gill J, Manns B. The cost-effectiveness of using payment to increase living donor kidneys for transplantation. Clin J Am Soc Nephrol. 2013 Oct 24

2. Allen M, Reese P. Financial incentives for living kidney donation: ethics and evidence. Clin J Am Soc Nephrol. 2013 Oct 24

3. Savulescu J, Creaney L, Vondy A. Should athletes be allowed to use performance-enhancing drugs? BMJ 2013;347:f6150

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.