Homeopatia, uneori contestată de lumea ştiinţifică, numără peste 4.500 de publicaţii indexate în PubMed. Există dovezi că diluţiile dinamizate au efect terapeutic şi sunt mai mult decât placebo? Dr. Philippe Marijnen, directorul medical al direcţiei de cercetare din cadrul Laboratoarelor Boiron, documentează răspunsul afirmativ, argumentând că homeopatia este, în fapt, o ştiinţă care promite descoperiri importante în viitor.

 "> Există cercetare în domeniul medicamentului homeopatic? - Viața Medicală

Există cercetare în domeniul medicamentului homeopatic?

de Dr. Philippe MARIJNEN - mai 2 2012
Există cercetare în domeniul medicamentului homeopatic?

Homeopatia, uneori contestată de lumea ştiinţifică, numără peste 4.500 de publicaţii indexate în PubMed. Există dovezi că diluţiile dinamizate au efect terapeutic şi sunt mai mult decât placebo? Dr. Philippe Marijnen, directorul medical al direcţiei de cercetare din cadrul Laboratoarelor Boiron, documentează răspunsul afirmativ, argumentând că homeopatia este, în fapt, o ştiinţă care promite descoperiri importante în viitor.

 

   Ştiinţa are viitor, iar viitorul ştiinţei este mediat de cercetare; cu siguranţă, regretatul astronom şi om de ştiinţă Carl Sagan, cel căruia îi aparţine faimosul citat: „Absenţa dovezilor nu reprezintă o dovadă a absenţei“, nu ar contrazice această afirmaţie.
   De peste 50 de ani, mulţumită impulsului iniţial şi spiritului ştiinţific ale lui Jean şi Henri Boiron, echipa de cercetare-dezvoltare din cadrul Laboratoarelor Boiron depune toate eforturile necesare pentru a continua să muncească cu respect, grijă şi curiozitate, urmărind să menţină sănătatea pacienţilor. Recent, au fost înregistrate şi adunate mai multe rezultate şi demonstraţii ale interesului stârnit de terapiile homeopatice decât în ultimii două sute de ani.
   Datorită înmulţirii progreselor ştiinţei, în special apariţiei nanotehnologiilor, graţie unui interes autentic şi unei căutări sincere din partea oamenilor de ştiinţă, în special a unităţilor de cercetare INSERM (Institutul Naţional de Sănătate şi Cercetare Medicală) şi CNRS (Centrul Naţional de Cercetare Ştiinţifică), şi mulţumită unei preocupări a autorităţilor de sănătate, progresăm cu ambiţie şi umilinţă, pentru a face cunoscută şi recu­noscută homeopatia ca alternativă terapeutică eficace şi utilă, atât în faţa autorităţilor, cât şi în faţa profesioniştilor de sănătate, şi, în ultimă instanţă, în faţa publicului larg.
   În primul rând, cercetării fundamentale, fie ea de natură fizică ori farmacologică, îi datorăm răspunsurile la întrebările despre structura diluţiilor înalte ale unei substanţe şi despre efectul acestora asupra sistemelor vii, in vitro, pe culturi celulare, sau in vivo, pe animale.

Structura fizică a diluţiilor înalte

   Lucrările profesorului Louis Rey despre termolumines­cenţă (1, 2), acoperind o perioadă de peste 15 ani, contribuie la dovedirea existenţei unei structuri fizice în spaţiu a înaltelor diluţii, în special centezimalele hahnemanniene (CH), a substanţelor la fel de simple precum clorura de sodiu (NaCl), clorura de litiu (LiCl), comparate între ele şi cu cele de referinţă, D2O (apă grea).
   Aceste rezultate ne permit să afirmăm că: • structura fizică a unei diluţii de NaCl 15 CH este diferită de cea a LiCl 15 CH şi de cea a D2O 15 CH, chiar şi atunci când este vorba despre ordine de mărime ale diluţiilor la care, teoretic şi statistic, conform legii lui Avogadro, nu există nicio şansă de a găsi o moleculă a substanţei de bază dizolvate peste o concentraţie de aproximativ 10–24 de moli, adică aproximativ 12 CH • structurile fizice ale diverselor diluţii de LiCl (3 CH, 5 CH, 7 CH, 9 CH) sunt diferite între ele.
   Desigur, aceste rezultate nu explică eficacitatea anumitor medicamente, dar ne permit să afirmăm că medicamentele homeo­pate având la bază substanţe diferite sunt medicamente diferite unele de celelalte, şi, mai ales, diferite de excipientul lor, determinat separat (fig. 1).

   Prin lucrările sale asupra rezonanţei magnetice nucleare aplicate diluţiilor de histamină în apă sau într-o soluţie salină, profesorul Jean-Louis Demangeat (3, 4) identifică o altă modalitate de cercetare a diluţiilor înalte, demonstrând că există o organizare supramoleculară a moleculelor de solvent (apă), indusă de procesul de diluare dinamizată, ce poate fi perturbată şi măsurată atât prin adăugarea de FeCl3, cât şi în prezenţa căldurii (fig. 2).

   În sfârşit, lucrările profesorului Elia (5), de la Universitatea din Napoli, întăresc ceea ce ştim deja despre organizarea moleculară a apei, prin efectuarea de teste ale conductivităţii electrice asupra a numeroase mostre conţinând soluţii în cantităţi foarte reduse.

Substanţele din diluţiile homeopatice provoacă o reacţie şi un efect asupra unui sistem viu, in vitro sau in vivo

   De mai mulţi ani, profesorul Mensah (6, 7) şi echipa sa de cercetători asupra steroizilor şi sis­temului nociceptiv, din cadrul CNRS, au demonstrat că: • diluţiile de Gelsemium sempervirens 5 CH şi 9 CH şi de Gelsemine 5 CH şi 9 CH (alcaloidul principal al tincturii-mamă de Gelsemium) determină o creştere semnificativă statistic a biosintezei de alopregnanolon la nivelul sistemului nervos central al şobolanilor (sistemul limbic), în comparaţie cu placebo. Alopregnanolon este un neuromediator sintetizat din progesteron şi cunoscut pentru proprietăţile neuroprotectoare şi implicarea sa în reglarea anxietăţii şi durerii (fig. 3) • diluţiile de Gelsemium acţionează, probabil, la nivelul receptorilor membranari glicinergici, deoarece efectul de stimulare a acestora la nivelul biosintezei de alopregnanolon este complet blocat de stricnină în concentraţii de 10–6 moli; stricnina este un antagonist selectiv cunoscut al receptorilor glicinergici • efectul administrării zilnice de Gelsemium 3 CH şi 5 CH la şobolani ameliorează parametrii anxietăţii, măsuraţi în special prin testul labirintului(elevated plus-maze).

   Echipa profesorului Bellavite (8), de la Universitatea din Verona, a lucrat în acelaşi timp cu şoareci şi teste standardizate similare (cameră luminoasă/întunecată sau LD) şi cu câmpuri deschise (Open field sau OF), comparând efectul Gelsemium 5, 7 şi 30 CH cu cel al diazepamului 1 mg/kg şi cel indus de placebo. În acest studiu, testul LD nu a fost modificat de injecţiile de Gelsemium, în comparaţie cu diazepamul; în schimb, testul OF a prezentat modificări complexe, de importanţă statistică pentru Gelsemium, dar fără modificări pentru diazepam. Această diferenţă între efecte, observată în cazul anxietăţii şi al comportamentului motor al animalelor, inclusiv pentru diluţii înalte de Gelsemium, i-a făcut pe cercetători să emită ipoteza unei căi de acţiune a medicamentului independente de cea a neurosteroizilor.

   Dintre nanotehnologii, microreţelele ADN permit măsurarea efectelor înaltelor diluţii ale substanţelor asupra expresiei genice din celulele umane. Astfel, este posibil ca diluţiile homeopatice de Cuprum metallicum să modifice expresia genică a celulelor prostatice umane. De fapt, aceste nanodispozitive pot detecta concentraţii de ordinul femtomolilor (10–15 moli), ceea ce corespunde unei diluţii de aproximativ 8 CH. Pentru a avea o imagine asupra puterii acestor sisteme de analiză, trebuie spus că nanotehnologiile amintite pot detecta modificările determinate de trecerea unei singure picături de lapte printr-o piscină olimpică.

   Astfel, un studiu recent (9) a demonstrat influenţa diluţiilor de cupru cuprinse între 10–6 moli şi 10–17 moli asupra celulelor prostatice umane. Microreţelele ADN utilizate au permis analiza a 41.000 de gene, adică aproape a întregului genom uman. Constatăm că expresia genică este modificată faţă de referinţă, modificarea prezentând semnificaţie statistică, că celulele reţin bine informaţia „Cupru într-o concentraţie foarte redusă“ şi că răspunsul generat este specific, în funcţie de doză (fig. 4).

Rezultatele studiilor preclinice sunt utile şi susţin ideea că există, într-adevăr, o farmacologie a diluţiilor dinamizate, că un sistem viu reacţionează la concentraţii reduse sau infinitezimale de substanţă, a căror acţiune poate fi măsurată prin nanotehnologii de referinţă; în schimb, ne obligă să reconsiderăm legile clasice ale efectului dependent de doză (10), ilustrat prin fenomenul de hormesis, şi ale noţiunii de receptor chimic, oferindu-ne astfel perspective terapeutice în domenii noi.

 

Rezultate clinice şi metaanalize

   Pacienţii îşi doresc să beneficieze de o terapie fără riscuri pentru sănătate; aforismul „primum non nocere“, atribuit lui Hipocrate, este mai mult ca niciodată în centrul sănătăţii publice.

   Publicarea de azi pe mâine a unui studiu clinic care să dovedească valoarea homeo­patiei este o iluzie, deoarece evaluarea eficacităţii unui medicament prin comparare cu placebo sau cu un medicament de referinţă nu poate fi făcută decât pentru un singur medica­ment odată, pentru a trata o patologie sau un sindrom, şi nu pentru o metodă terapeutică în ansamblul său; aceasta este concluzia mai multor metaanalize realizate şi publicate începând cu 1991, toate în favoarea efectului autentic al medicamentului homeopatic, considerat superior celui indus de placebo.
   •  „Nivelul dovezilor aduse de testele clinice este pozitiv, dar insuficient pentru a trage concluzii definitive“ – Kleijnen J, Knipschild P, ter Riet G. Clinical trials of homoeopathy. BMJ. 1991 Feb 9;302(6772):316-23 (metaanaliză ce include107 studii clinice).
   •  „Bolnavii trataţi homeopatic au prezentat mai multe efecte benefice decât cei trataţi cu placebo. (...) Numărul de rezultate semnificative nu poate fi pus doar pe seama hazardului“ – Boissel JP, Cucherat M, Haugh M, Gauthier E. Overview of data from homeopathic medicine trials: report on the efficacy of homeopathic interventions over no treatment or placebo. Report to the European Commission, 1996 (cercetarea include 20 de studii clinice, selectate din 184).

  •  „(...) Rezultatele acestei metaanalize sunt incompatibile cu ipoteza că efectele clinice ale homeopatiei se datorează exclusiv unui efect placebo“ – Linde K, Clausius N, Ramirez G, Melchart D, Eitel F, Hedges LV, Jonas WB. Are the clinical effects of homeopathy placebo effects? A meta-analysis of placebo-controlled trials. Lancet. 1997 Sep 20;350(9081):834-43 (metaanaliza include 89 de studii clinice, selectate din 186).

  •  „Rezultatele studiilor randomizate luate în calcul sugerează că homeopatia indivi­dualizată are un efect superior celui placebo“ – Linde K, Melchart D. Randomized controlled trials of individualized homeopathy: a state-of-the-art review. J Altern Complement Med. 1998 Winter;4(4):371-88 (metaanaliza include 32 de studii selectate).

   •  „21 de studii asupra homeopatiei (19%) şi nouă studii de medicină convenţională (8%) au fost de calitate superioară. Majoritatea analizelor studiilor clinice au indicat un efect benefic al intervenţiei. Eterogenitatea rezultatelor a fost mai puţin pronunţată pentru homeopatie decât pentru medicina conven­ţională. Este puţin probabil ca această diferenţă să poate fi atribuită hazardului“. În ciuda unei concluzii negative deter­minate de o analiză restrânsă, această metaanaliză este pozitivă, luată global: Shang A, Huwiler-Müntener K, Nartey L, Jüni P, Dörig S, Sterne JA, Pewsner D, Egger M. Are the clinical effects of homoeopathy placebo effects? Comparative study of placebo-controlled trials of homoeopathy and allopathy. Lancet. 2005 Aug 27-Sep 2;366(9487):726-32 (metaanaliză ce include 110 studii clinice, selectate din 165).

   •  În urma metaanalizei lui Shang, a fost publicat un studiu: Lüdtke R, Rutten AL. The conclusions on the effectiveness of homeopathy highly depend on the set of analyzed trials. J Clin Epidemiol. 2008 Dec;61(12):1197-204. Autorii au realizat o analiză a sensibilităţii metaanalizei efectuate de Shang şi colab., asupra unui subgrup de studii clinice selectate, de bună calitate. Au ajuns la concluzia că: „Rezultatele metaanalizei variază în funcţie de pragul ales pentru a defini mostrele de mari dimensiuni. Dată fiind puternica eterogenitate între studii, rezultatele şi concluziile lui Shang sunt mai puţin doveditoare decât s-a crezut“, punând astfel sub semnul întrebării concluziile negative ale metaanalizei, pe baza analizei restrânse la subgrupul amintit.

Medici şi pacienţi

   Pentru a demonstra interesul homeopatiei pentru sănătatea publică, studiile de farmaco-epidemiologie urmăresc să evalueze beneficiul clinic pentru pacient la momentul când acesta se adresează unui medic care utilizează remedii homeopate, măsurând ameliorarea simptomelor clinice de care suferă şi impactul asupra calităţii vieţii.
   Cu 8.559 de pacienţi incluşi şi 825 de medici participanţi, studiul – denumit EPI3, realizat între 2007 şi 2010 – este, cu siguranţă, cel mai complex de acest fel realizat până acum în Franţa; el evaluează impactul patologiilor curente asupra calităţii vieţii pacienţilor (11), alegerea medicului curant (12), profilul pacienţilor şi, mai ales, impactul asupra evoluţiei clinice la un an, pentru trei patologii frecvente: tulburările anxio-depresive, infecţiile căilor respiratorii superioare şi durerile musculo-scheletice (13, 14), precum şi consumul de medicamente şi eventualele efecte secundare.
   Primele rezultate ale părţii transversale ale acestui studiu indică trei grupe majore de medici: •  44.800 de medici care nu prescriu, de regulă, medicamente homeopatice, numiţi medici strict alopaţi (sub 1% din pacienţii lor au primit cel puţin un medicament homeopatic), care generează 8% din totalul de medicamente homeopatice prescrise •  11.200 de medici prescriptori în mod regulat de medicamente homeopatice, numiţi medici cu practică mixtă (8% din pacienţii lor au primit cel puţin un medicament homeopatic), care reprezintă o treime din totalul de medicamente homeopatice prescrise • 2.000 de medici care practică homeopatia, numiţi medici cu practică homeopa­tică (65% din pacienţii lor au primit cel puţin un medicament homeo­patic), care reprezintă 59% din totalul de medica­mente homeopatice prescrise.
   Medicul homeopat tratează 57% din pacienţii care i se adre­sează, această tranşă fiind de 83% pentru medicii cu practică mixtă şi de 84% pentru ceilalţi medici.
   În practica lor cotidiană, medicii declaraţi homeopaţi pre­scriu şi medicamente alopate, astfel, că 45,4% din pacienţii incluşi în studiul EP13 primesc cel puţin un medicament alopat la momentul consultaţiei.
   Pacienţii care aleg medici cu practică mixtă au caracteristici socio-demografice, o calitate a vieţii şi patologii foarte asemănătoare cu cele ale pacienţilor ce se adresează medicilor generalişti alopaţi.
   Pentru cele trei grupe de medici, se notează prevalenţe identice pentru principalele patologii întâlnite la momentul consultaţiei, în comparaţie cu alte ţări europene, în special pentru afecţiunile musculo-scheletice, afecţiunile cardio­vascu­lare, tulburările de somn, anxietate şi depresie.
   Pacienţii medicilor homeopaţi sunt persoane cu o stare de sănătate fizică mai bună, în general, şi o stare de sănătate mentală mai puţin favorabilă – medie şi abatere standard, pentru scorurile de sănătate fizică, de 45,2 (ET 11,1), 45,2 (ET 11,4) şi, respectiv, 47,2 (ET 10,6) pentru pacienţii medicilor A, AH, H, şi pentru scorurile de sănătate mentală – de 41,6 (ET 10,9), 41,5 (ET 10,8) şi, respectiv, 40,9 (ET 10,5). Aceste scoruri sunt elaborate pe baza răspunsurilor la chestionarul de calitate a vieţii SF 12.

Concluzii

   Cu peste 4.500 de publicaţii indexate în PubMed (principalul motor de căutare de articole ştiinţifice medicale), homeopatia, prezentă în inima medicinii şi a sănătăţii, este o metodă terapeutică la îndemâna tuturor medicilor, accesibilă tuturor pacienţilor şi integrată în peisajul economic al sănătăţii din Franţa şi din peste 50 de alte ţări, unde sunt prezente medicamentele homeopate.
   Perspectivele în cercetare sunt acelea de a contribui la dezvoltarea utilizării medicamen­telor homeopatice, în special în noi domenii terapeutice, de a inova permanent practica noastră şi de a sprijini profesio­niştii din sănătate care fac posibil ca 53% din francezi (conform Ipsos, 2010) să utilizeze cu satisfacţie tratamente homeopate.
 
Notă autor:

Dr. Philippe Marijnen este director medical, Direcţia Cercetare, Laboratoires Boiron (Franţa). Redacţia noastră i-a adresat autorului invitaţia de a prezenta o situaţie actuală a cercetărilor ştiinţifice întreprinse în domeniul homeopatiei, invitaţie materializată, cu amabilitate, în articolul de mai sus (n. red.).

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei
Abonare (digital) Abonare (print+digital)

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe