Newsflash

Gripă și solidaritate

de Prof. dr. Mircea Ioan POPA - dec. 11 2015
Gripă și solidaritate
În această săptămână, pe care am început-o spunând: „La mulți ani, România!“, nu am să prezint ceea ce îmi propusesem, pentru că situația pe care voiam să o expun este încă în evoluție. Vom discuta, în schimb, un aspect de sezon. Este deja luna decembrie și vaccinarea pentru prevenirea gripei ar trebui să fi început deja (conform tuturor recomandărilor), în luna octombrie.
Este bine cunoscută variabilitatea virusului gripal și necesitatea utilizării unui vaccin care diferă de la un sezon la altul. Este cunoscută și durata obținerii protecției imune din momentul administrării vaccinului (circa două-trei săptămâni). Cu alte cuvinte, dacă vaccinul ar începe să se administreze din 2 decembrie, protecția ar putea fi obținută la 23 decembrie. Dar ce se va întâmpla dacă vom avea o circulație de virusuri anterior acestei date? Nu vom intra în alte amănunte, tehnice sau științifice, considerându-le cunoscute. Care ar fi varianta colegială, atunci?
Vaccinul gripal trebuie cumpărat și distribuit medicilor de familie în luna septembrie – dacă se poate, în numărul de doze solicitat de acești colegi. Fiecare medic de familie își cunoaște pacienții. El știe care este numărul de copii, numărul de mămici, numărul de viitoare mămici, numărul de persoane în vârstă, numărul de persoane pentru care este indicată vaccinarea cu prioritate – așadar știe care este numărul de doze necesar unei minime acoperiri vaccinale. Medicii au solicitat dozele de vaccin gripal, dar acestea nu au ajuns la colegii noștri în septembrie, ci în octombrie sau în noiembrie. În plus, numărul de doze primite nu a avut vreo legătură cu numărul de doze solicitate (unii medici au primit mai multe, alții mai puține – dar niciun medic nu a primit exact ceea ce a solicitat), în contextul în care se fac liste de cereri pe care medicii de familie le scriu și le predau la timp.
Problematica vaccinării gripale este deja arhicunoscută și știm cu toții ce ar trebui făcut. Știm că lucrurile ar putea evolua și altfel decât o fac în momentul de față. Istoria recentă ne-a demonstrat că problematica legată de gripă (fie ea „aviară“, „porcină“ sau umană) poate servi drept semnal, un semnal care arată cât de pregătit (sau nepregătit) ne este sistemul medical pentru a putea face față unor evenimente epidemiologice deosebite.
  În România, problemele nu se vor rezolva niciodată dacă lucrurilor nu li se spune pe nume, dacă nu se abordează prioritar neregulile, dacă evaluările nu duc la construirea unui plan de măsuri, dacă măsurile nu se aplică și dacă nu există un proces serios, onest și exhaustiv de monitorizare și evaluare. Din această cauză, nu este corect ca noțiunea de colegialitate să fie echivalentă  diplomației. Echipele care evaluează sistemul medical trag concluzii și scriu recomandări, de obicei „își caută cuvintele“, nu „taie în carne vie“. Ele nu subliniază toate neregulile, ci le transmit „printre rânduri“. Și astfel, defectele sistemului persistă. Eu consider că această atitudine este o crasă demonstrație de ne-colegialitate.
  Mulți știu că gripa este diferită de guturai (common cold), dar nu toți. Mulți știm că în cazul gripei, desfășurarea evenimentelor poate fi nefastă și se poate ajunge chiar la deces. Puțină lume știe exact care este numărul de cazuri de deces prin gripă, în România. Și atunci, ne uităm la străini. Ne uităm în rapoartele CDC (Center for Disease Control and Prevention – Atlanta, Georgia), în care se cuantifică (sau se estimează, cât de bine posibil) numărul de cazuri grave, numărul de decese în urma gripei. Citind aceste rapoarte, ne putem convinge că gripa este o patologie de luat în seamă. Păi, dacă este de luat în seamă, cum ar trebui să procedăm? Să așteptăm să vedem ce se mai petrece? Să lăsăm colegii medici de familie descoperiți? Oare cum se vor comporta pacienții care, an de an, știu că sunt asigurați și eligibili pentru vaccinare gratuită, dar își cumpără vaccinul de la farmacie, pentru că sistemul nu îl oferă? Oare încrederea populației în sistemul medical va crește sau va scădea? Răspunsul este de o simplitate covârșitoare!
 Ce se va petrece după o vreme? Nu cumva, printr-o atare situație, se pierde, încet-încet, încrederea în întreg programul național de imunizări? Nu cumva, prin această lipsă de interes în a respecta cererile colegilor medici de familie, colegilor medici epidemiologi, colegilor care lucrează în sănătatea publică, percepția față de program și chiar față de întreg sistemul de sănătate va deveni una negativă? Oare nu a devenit, deja? Cât să mai stăm, „contemplativi“, să ne uităm la „încrederea“ care scade și scade și scade?
   Dar să ne întoarcem la colegi, că doar acesta este subiectul rubricii noastre. Colegii „descoperiți“ devin mai tari sau mai slabi, în timp? Colegii pe care sistemul, de la vârful acestuia, nu îi ajută, se vor descurca mai bine sau mai puțin bine, în timp? Încrederea în colegii noștri va crește sau va scădea, în timp? Iar dacă toate răspunsurile nu sunt într-un sens pozitiv, ce ne vom face când „va fi să fie“ și va apărea un fenomen epidemiologic în care vom avea nevoie de toată suflarea medicală (ca să transmitem mesaje credibile, ca să ne ținem aproape populația, ca să aplicăm măsuri de prevenire și control etc.)? Oare pentru evenimentele importante, potențial grave, trebuie să ne pregătim după ce acestea au început, sau acum, când există o aparentă acalmie? Răspunsul este de o simplitate covârșitoare!
  Și pentru că tot este sezonul, pentru că tot vorbim de gripă, să ne întoarcem și la alți colegi (despre care am mai vorbit și vom mai vorbi – pentru că problemele nu sunt rezolvate, încă). Să ne aducem aminte încă o dată de Institutul „Cantacuzino“ (acum, cu un alt nume – nu se mai numește INCDMI). Credeți că s-a rezolvat problema, prin schimbarea numelui? Nu. Colegii noștri din institut sunt acum mai liniștiți și mai siguri în legătură cu „ziua de mâine“? Nu. Tot ce s-a spus la televizor s-a aplicat? Nu. Avem nevoie de Institutul „Cantacuzino“? Își poate cineva permite să răspundă „nu“? Hai să-l vedem pe... curajos!
 Din păcate, nu este suficient să nu lași institutul să moară. Nu este suficient să aștepți ca un grup de oameni (activi, muncitori, determinați ca Institutul să trăiască) să rezolve tot ce s-a stricat în mulți ani de zile. Este nevoie de mult mai mult. Conducerea Institutului trebuie susținută nu doar declarativ. Obiectivele Institutului trebuie susținute de asemenea. Altfel, degeaba spunem că rezistența la antibiotice este o prioritate, că vaccinarea este o prioritate. Vorbele nu rezolvă problemele, nu sunt suficiente.
 Ce trebuie făcut? În afară de cumpărarea de vaccin antigripal până în 2016, care se pare că s-a realizat, ariile de producție trebuie reabilitate, colegii profesioniști trebuie susținuți, iar colegii care au plecat din teamă pentru ziua de mâine, din lipsă de salariu și lipsă de perspective trebuie aduși înapoi. În mod normal, ar trebui să existe cercetare operațională și să fim pregătiți ca, atunci când în aprilie Organizația Mondială a Sănătății va anunța formula pentru următorul vaccin antigripal, fondurile să fi fost deja alocate, iar producția să poată începe îndată, pentru a utiliza eficient cele șase luni necesare realizării vaccinului. Astfel, vaccinurile ar putea să fie gata la final de septembrie – început de octombrie, iar medicii de familie (colegii noștri) ar putea primi dozele solicitate pentru care au făcut cereri! Vaccinarea va începe, astfel, conform recomandărilor! Aceasta înseamnă colegialitate. Acesta este normalul. Se poate!

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe