Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă

Ia mai lasă un păhărel

Viața Medicală
Adrian GHEORGHE vineri, 1 august 2014
   Alcoolul este unul dintre subiectele sensibile pentru politicile de sănătate publică. Ingestia propriu-zisă are efecte echivoce corelate cu doza, interesele economice sunt solide şi libertatea consumului este percepută ca un drept individual inalienabil. Toate acestea fac dificil de formulat obiectivele de politică publică şi tipurile de măsuri care să servească aceste obiective. O parte a discuţiei este legată de consumul individual. Abuzul de alcool reprezintă, fără îndoială, un pericol pentru consumator şi pentru cei cu care acesta interacţionează. În cea mai recentă iteraţie (2013) a studiului Global Burden of Disease, consumul excesiv de alcool a fost plasat pe locul cinci în topul factorilor de risc pentru mortalitate şi dizabilitate. În Statele Unite, de exemplu, mortalitatea în rândul tinerilor creşte subit cu până la 9% în jurul vârstei minime legale pentru consumul de alcool (21 de ani), în principal din cauza accidentelor de circulaţie (vârsta minimă pentru obţinerea permisului de conducere este 18 ani sau mai puţin în majoritatea statelor), a deceselor legate de consumul de alcool şi a suicidului. Nici nu am apucat încă să abordăm violenţa conjugală, abandonul şcolar, depresia sau scăderea productivităţii.
     Pe de altă parte, mitul efectelor benefice ale „paharului de vin de la masa de prânz“, mai precis în sensul ameliorării riscului de insuficienţă cardiacă şi de accident vascular cerebral prin comparaţie cu nebăutorii, a fost susţinut de rezultatele mai multor studii observaţionale din ultimii douăzeci de ani. Mai dificil rămăsese de pus în evidenţă mecanismul cauzal prin care consumul uşor şi moderat de alcool reduce riscul evenimentelor cardiovasculare şi asta din cauza provocărilor asociate designului unui studiu clinic randomizat în care pacienţii să îşi asume şi să respecte diferite niveluri de consum de alcool pentru durate suficient de mari. Altfel, teoria indică HDL-colesterolul drept mediator între consumul moderat de alcool şi efectul protector cardiovascular. Totuşi, în absenţa randomizării, planează permanent suspiciunea că diferenţele observate la comparaţia dintre două grupuri pot fi urmarea unor variaţii neobservate la nivelul unor parametri-cheie, de exemplu factori comportamentali sau de mediu.
   Rezultatele unui studiu care acoperă această limitare importantă au fost publicate la începutul lunii iulie în The BMJ, cu date din 53 de studii genetice totalizând peste 260.000 de indivizi de origine europeană. Cercetarea a folosit o variabilă instru­mentală de natură genetică – prezenţa unui polimorfism al alcool-dehidrogenazei ADH1B – pentru a obţine două grupuri de indivizi perfect comparabile în ceea ce priveşte caracteristicile clinice, comportamentale şi de mediu, cu excepţia consumului obişnuit de alcool (purtătorii variaţiei genetice de interes consumă mai puţin alcool decât nepurtătorii). Obiectivul studiului a fost de a compara riscul survenirii evenimentelor cardio­vasculare între băutori frecvenţi şi nebăutori în interiorul celor două grupuri pentru a studia efectul consumului autoraportat de alcool. Rezultatele surpriză s-au ţinut lanţ. Nu numai că indivizii care au raportat un consum mai scăzut de alcool au avut un risc semnificativ statistic mai scăzut de boală coronariană şi accident vascular ischemic, dar nici nivelul de HDL-colesterol nu a variat cu consumul de alcool. Principala ipoteză privind efectul benefic al consumului moderat de alcool nu şi-a găsit susţinere şi rezultatele directe au arătat că mai puţin alcool înseamnă şanse mai mici de evenimente cardiovasculare. A durat ceva timp să ajungem aici, dar s-ar părea că nu mai rămânem nici măcar cu această scuză.
   Lucrurile nu sunt cu mult mai simple în ceea ce priveşte politicile publice care vizează reducerea efectelor negative ale consumului. După ce Organizaţia Mondială a Sănătăţii a trasat nouă direcţii de politici publice în acest sens, într-un raport din 2008, dovezile privind eficienţa şi cost-eficienţa măsurilor asociate acestor direcţii au fost discutate într-o serie de publicaţii din 2009. Concluzia de la acel moment era, pe scurt, că măsurile dure sunt şi cele mai eficiente. Taxarea ridicată a băuturilor alcoolice, controlul strict (până la interzicere) al publicităţii pentru băuturi alcoolice, creşterea vârstei minime legale pentru consum, scăderea concentraţiei maxime admise în sânge şi în aerul expirat în timpul condusului, programe obligatorii de reabilitare pentru dependenţi, limitarea densităţii spaţiale a unităţilor de desfacere a produselor alcoolice – sunt măsuri a căror eficienţă în scăderea consumului abuziv şi/sau a violenţei cauzate de alcool a fost confirmată. Cumva dezamăgitor, un impact mult mai mic sau în cel mai bun caz controversat par să îl aibă majoritatea măsurilor soft: programe de educaţie şcolară, campanii de informare publică, autoreglemen­tarea marketingului băuturilor alcoolice, trainingul personalului din baruri, programe de educaţie comunitară sau programe la locul de muncă. Se arată dificil să găseşti măsuri inteligente care să nu pară şi complet abuzive.
    Cu toate acestea, politica publică a consumului de alcool are doza ei de paradox, asemenea consumului propriu-zis. A devenit clar, din studii publicate la începutul anilor 2000, că numărul de zile, respectiv de ore, în care este permisă vânzarea băuturilor alcoolice este direct proporţional cu consumul şi cu consecinţele sociale negative ale acestuia. Mai puţine ore în care barul este deschis – risc redus. Până în 2005, programul magazinelor, puburilor şi cluburilor din Marea Britanie fusese limitat prin lege astfel încât comercializarea băuturilor alcoolice era interzisă după ora unsprezece seara. Totuşi, consumul abuziv urca dramatic. În mijlocul tuturor acestor studii, guvernul de atunci a introdus o contrareformă prin care, dimpotrivă, le permitea tuturor unităţilor să aplice pentru licenţe care depăşeau acest prag orar strict, astfel că până şi licenţele pentru 24 de ore deveneau posibile. Un pariu riscant, vândut publicului la acel moment în direcţia creării unei culturi de cafenea şi a relaxării programului, astfel încât consumatorii să nu fie presaţi să bea cât mai mult într-un interval scurt de timp. Rezultatele programului prelungit au început să se vadă, controversa continuă. Un studiu din 2010 arată că absenteismul la locul de muncă a crescut în urma măsurii, în timp ce un studiu publicat în luna mai în Journal of Health Economics punea în evidenţă o scădere cu aproximativ 10% a numărului de accidente rutiere, mai ales în rândul tinerilor, ţinând seama inclusiv de trend. Mai mult, scăderea devine aproximativ 20% când sunt analizate doar evenimentele rutiere din nopţile de vineri şi sâmbătă ale săptămânii, când accidentele cauzate de alcool sunt mai frecvente. Cu alte cuvinte, cheflii ajung cu bine acasă, dar dau mai puţin pe la serviciu.
   Nu a mai aşteptat nimeni rezultatele acestor studii, devenise clar că intuiţia măsurii nu curbase o linie foarte dreaptă. Ultima strategie a guvernului britanic privind alcoolul, publicată deja în 2012, constată creşterea continuă a consumului abuziv şi proclamă revenirea la pârghiile bătătorite: creşterea preţului minim per unitate de alcool, puteri sporite pentru autorităţile locale de a restricţiona programul puburilor şi reglementări tot mai stricte pentru marketing, inclusiv la raftul super­marke­tu­rilor. Până şi păhărelul ocazional se îndreaptă vertiginos către o retrogradare la categoria „recreaţional“, dar cine să îl mai reglementeze şi pe acela?

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 160 de lei
  • Digital – 103 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.