Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă

In vino veritas?

Viața Medicală
Prof. dr. Gabriel M. GURMAN vineri, 18 iulie 2014
   Ar trebui să recunosc de la început faptul că nu sunt nici pe departe un expert în problema alcoolismului, viciu ce-şi are originea în obiceiul binecuvântat de a acompania o masă reuşită cu o porţie de băutură, nu numai pentru a îmbunătăţi gustul mâncării, dar şi pentru a oferi băutorului o plăcută şi uşoară senzaţie de euforie.
   Trecerea de la ingurgitarea unei cantităţi moderate de băutură alcoolică la starea de ebrietate e cunoscută şi înfierată de societatea modernă, deşi doar cu rezultate parţiale. Punctul nevralgic al fenomenului intoxicaţiei cronice cu alcool e incapacitatea multora de a realiza momentul trecerii spre starea de ebrietate, uneori foarte lentă, având ca rezultat apariţia stării de inconştienţă, în care individul nu-şi mai poate controla deciziile şi acţiunile.
   Bineînţeles, în citatul alăturat, Dunne nu s-a referit la o asemenea stare. El dorea doar să amintească un fapt de necontestat, tendinţa fiecăruia din noi de a pune deoparte aspectele negative ale propriei noastre personalităţi şi de a aduce la suprafaţă (dacă nu de a inventa direct) acele calităţi pozitive care ar trebui să constituie mândria fiecărui muritor de rând. Fenomenul acesta, de exagerare a elementelor pozitive şi de succes nu e defel străin medicului. Aşa cum am mai scris, tendinţa multora dintre confraţi este de a nega sau uita eşecurile şi, în acelaşi timp, de a scoate în evidenţă succesele profesionale. De câte ori nu ni se întâmplă să „uităm“ a comunica pacientului procentul semnificativ de complicaţii pe care le-am avut cu acea tehnică terapeutică pe care i-o propunem, dându-i impresia că în mâinile noastre ea e sigură şi succesul asigurat?
   Finley Peter Dunne a fost un jurnalist şi umorist american de origine irlandeză. Nu cred că există vreun popor care să se poate considera „campionul“ absolut al băuturilor alcoolice şi, fără discuţie, irlandezii nu numai că nu ocupă ultimul loc pe scara mondială ingestiei de alcool pe cap de locuitor, dar sunt undeva în top 10. Dunne e cunoscut şi apreciat până în ziua de azi în mod special pentru crearea personajului Mr. Dooley, un individ care se evidenţiază prin lipsa de modestie şi un înalt grad de egocentrism, dublat de o concepţie ironică şi critică asupra realităţii înconjurătoare. Nu avem date despre starea de spirit a lui Dunne atunci când concepea unul din cele 700 de articole avându-l ca erou pe Dooley, marea majoritate influenţate de evenimentele din Primul Război Mondial. Dacă ar fi să ne bazăm doar pe presupuneri, e de crezut că Dunne însuşi n-ar fi fost străin de efectul alcoolului asupra gândirii băutorului. De aceea, nu e exclus ca în spatele citatului alăturat să se afle o bogată experienţă personală.
   Recurgerea la alcool este în multe cazuri aproape instinctivă; adesea e greu să explici originea dorinţei de a consuma o băutură alcoolică, mai ales în acele situaţii în care eşti singur şi neobligat de anturaj. După o cantitate de alcool, viaţa pare mai roză, faptele recente sau îndepărtate care ţi-au tulburat conştiinţa se îndepărtează şi se estompează, amintirile se concentrează mai mult asupra aspectelor pozitive ale vieţii şi iată cum ego-ul fiecăruia capătă un impuls nejustificat de realitate.
   Absorbţia rapidă a alcoolului din tubul digestiv contribuie la apariţia dependenţei de alcool (pentru că etanolul este de fapt un drog!). La nivelul sistemului nervos central, alcoolul se fixează pe receptorii de glutamat, care devin insensibili la alţi stimuli. În acelaşi timp, etanolul stimulează secreţia de dopamină şi de endorfine, efect ce constituie baza farmacologică a senzaţiei de bine produse de ingestia de alcool. Prin urmare, e vorba de o acţiune combinată, constând din neutralizarea stimulilor din realitatea înconjurătoare, în prezenţa unor modificări biochimice în sistemul nervos central, responsabile de apariţia euforiei.
 

„Alcoolul e necesar omului ca să-şi poată face o părere bună despre sine fără a fi nevoit să ţină seama de fapte.“ (Finley Peter Dunne, 1867–1936)

 

 

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 160 de lei
  • Digital – 103 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.