Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă

Înainte de NHS

   Citind fraza alăturată – o dată şi chiar a doua oară – ai putea avea senzaţia că faimosul dramaturg George Bernard Shaw te sfătuieşte (pe tine, muritor de rând) să te mulţumeşti doar cu ce ai, să nu te revolţi, să te resemnezi, să nu ceri mai mult, cu alte cuvinte să-ţi pui în funcţie modestia şi să trăieşti aşa cum poţi. Nimic nu poate fi mai înşelător decât această impresie, lăsată de citirea unei fraze complet ruptă din context.
   Contextul se numeşte „Dilema doctorului“, sub care titlu se ascunde o piesă de teatru prefaţată de o violentă, chiar vitriolică satiră, aparţinând autorului, împotriva medicului britanic de la începutul secolului trecut.
   Şi, ca să înţelegem mai bine virulenţa textului, iată traducerea unui singur paragraf: „Când copilul ţi-e bolnav sau soţia pe moarte şi întâmplător îi iubeşti foarte mult, fiinţa umană din tine te face să uiţi orice formă de gelozie în faţa acestui spectacol al unei creaturi în durere sau pericol şi singurul lucru pe care-l vrei e să găseşti confort, înţelegere, ceva de care să te poţi agăţa, chiar un fir de pai. Iată ce îţi aduce medicul. Tu ai senzaţia clară că ceva trebuie neapărat făcut, şi într-adevăr medicul face ceva. Ce anume?! Uneori el omoară pacientul, dar tu nu ai cum să ştii asta, pentru că el, doctorul, te asigură că ceea ce s-a făcut e tot ce se poate, adică tot ce omenirea putea face în această situaţie.“
   G. B. Shaw (1856–1950) e prea bine cunoscut tuturor celor care s-au interesat de literatura de început de secol XX. A fost un eminent dramaturg, scriitor şi jurnalist. A primit Premiul Nobel pentru literatură (1925) şi a dominat scena intelectualităţii britanice timp de decenii. Dar, pe lângă toate, Shaw a fost cunoscut ca un extrem de talentat polemist, iar polemica lui împotriva societăţii britanice a avut ca sursă ideologia sa socialistă, urmată de un uşor fanatism comunist, după vizita făcută lui Stalin în 1931 (se spune că sute de americani i-au urmat sfatul şi s-au transmutat în URSS în anii ’30 ai secolului trecut; nu e nevoie să amintim soarta lor).
   Medicii acelei vremi au căzut victime ale unei minţi extrem de ascuţite, iar critica împotriva lor, exprimată şi în prefaţă şi în piesă, nu cunoaşte margini. Medicul descris de Shaw e supermercantil, îşi înşală fără ruşine pacientul, face operaţii complet inutile, realizează vivisecţia fără explicaţii, vinde medicină de două parale – pe scurt, ceva care se poate asemăna cu ceea ce azi numim „scursoarea societăţii“.
   E greu să înţelegi pe deplin ce l-a determinat pe Shaw să ia această atitudine. Un lucru e clar: ascuţita critică a medicului şi medicinii britanice, iniţiată de Shaw, a dus, până la urmă, la apariţia sistemului naţional britanic de sănătate, care, în foarte mare măsură, a eliberat medicul de nevoia de a fugi după bani, el primind un salariu care să-i permită să renunţe la acele metode neloiale pentru a-şi asigura venitul lunar.
   Dar fraza citată la începutul acestor rânduri poate fi interpretată şi altfel. Durata medie a vieţii unui vest-european, la începutul secolului trecut, era de 50 de ani. În prezent ea depăşeşte semnificativ 80 de ani. Această realitate exprimă în mod clar enormul progres făcut de medicină în ultimul secol. Maladii incurabile atunci au dispărut de-a lungul vremii sau şi-au găsit leacul. Chirurgia anilor aceia, care se practica în absenţa anesteziei moderne, a antibioticelor şi a transfuziei de produse sanguine (rezultatele fiind mai mult decât modeste), a dispărut demult. Şi, într-adevăr, omul trebuia să fie mulţumit cu ce avea. Criticile de genul celor emise de intelectuali de seama lui George Bernard Shaw au contribuit în mod esenţial la evidenţierea carenţelor societăţii din acele timpuri şi nimeni nu poate contesta că o bună parte din satira lui Shaw s-a bazat nu numai pe impresii, ci şi pe fapte concrete.
Nu putem încheia aceste rânduri fără a aminti faptul că lui Shaw i se potriveşte perfect expresia „nu avea niciun Dumnezeu“, pentru că faimosul intelectual britanic nu cunoştea frica, nu se ferea să atace direct acele persoane sau fapte pe care le credea „demne“ de a fi înfierate. Şi, bineînţeles, Shaw era ateu convins. De aceea am simţit nevoia de a-l cita din nou, la final, aducând aici ultimele sale cuvinte, în agonie, în pragul morţii. La un moment dat, a deschis ochii şi a şoptit:
    „– Ce întâlnire...
   Cei din jur au ridicat din umeri, nedumeriţi şi i s-au adresat:
   – Ce întâlnire, Bernie?
   – Cum ce?! Între mine şi Dumnezeu!“.
 

„Dacă nu poţi avea ceea ce crezi că ai, atunci nu-ţi rămâne decât să crezi în ceea ce ai“ (George Bernard Shaw – „Dilema doctorului“, 1906)

 

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 160 de lei
  • Digital – 103 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.