Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă

Incursiune în jungla tabloidelor

Viața Medicală
L. C. marţi, 4 martie 2014

Dacă înainte de a porni o dispută interminabilă părţile în cauză ar stabili întâi esenţa noţiunilor despre care vor să dezbată, s-ar economisi şi timp, şi energie. (Voltaire)

 

   Îmi recunosc superficialitatea. Nu am aprofundat niciodată sensurile multiple ale noţiunii de tabloid, crezând că ar fi o risipă de timp lămurirea mai pe îndelete a unui cuvânt sugerat destul de clar de factura lui morfologică. M-am bucurat deci – şi am rămas uimit de amplul spaţiu acordat acestei noţiuni în „Viaţa medicală“ nr. 5/2014 – că, în fine, mă voi alege cu o idee clară despre o entitate controversată şi mult utilizată, pe care nu o cunosc.
   Sârguincios şi sistematic, cum m-a învăţat profesorul meu de psihiatrie E. Pamfil, în 1950, am început deci cu editorialul semnat de dr. Vlad Mixich: „Medicii şi tabloidele“. După citirea atentă a articolului, am înţeles că jurnalistica poate fi acuzată de inadvertenţă, dar că şi medicii sunt vinovaţi când furnizează date trunchiate. Apar astfel doar jumătăţi de adevăruri, izvorâte din utilizarea eronată a unor noţiuni insuficient digerate, care se bucură de publicitate mai mare decât cele formulate cu competenţă. Vulgarizarea unor texte (chiar a unor discipline) pentru uzul marelui public este un act necesar şi util dacă se face cu competenţă. Camille Flammarion, astronom, îşi înscrie numele în lexicoane ca „vulgarizator“ al astronomiei la sfârşitul veacului al XIX-lea. Doctorul Mixich presupune că noţiunea de tabloid e cunoscută şi nu consideră necesară explicarea ei. Noţiunea însă – pentru mine – a rămas neclarificată.
   Am mers mai departe. Dr. Gabriel Diaconu, în articolul său, pune în discuţie atitudinea medicului în activitatea sa diurnă: „Turnul de fildeş sau implicarea în viaţa cetăţii?“. Socot că numai cea de-a doua variantă poate fi viabilă, căci, dacă medicul tace, vorbeşte altul în locul dânsului, ceea ce nu este de dorit. Şi medicul poate greşi – mai ales când se depărtează de terenul lui propriu, când „îşi dă cu părerea“ – dar niciodată aşa de grav ca unul neiniţiat în medicină. N-am făcut nici cu ajutorul său vreun pas înainte în enigma problemei tabloidelor. Trebuia să merg mai departe.
   Abordez deci promiţătorul şi periculosul titlu al medicului Martin S. Martin: „Deturnarea“. În cursul articolului, autorul ne întoarce la rădăcinile etimologice ale cuvântului, care, la început, se referea doar la o tabletă mai redusă ca volum, deci o tabloidă, aplicat mai apoi şi la ziarele tipărite pe jumătate de pagină (citibile şi în autobuz); ulterior, termenul a rămas valabil pentru conţinutul şi stilul ziarului, nu numai pentru dimensiunea acestuia, „scopul deturnării fiind promovarea frauduloasă a unor produse inutile şi inhibarea pacienţilor de a se trata“. Pseudomedicina apare ca un pericol real şi lumea medicală corectă trebuie să se mobilizeze şi să instituie măsuri de combatere. Am ajuns la faza în care pisica flămândă dă târcoale grişului fierbinte, adulmecându-l, dar necutezând să se atingă de hrană din teama de a se frige. Când Norbert Wiener, părintele ciberneticii, întrebat fiind dacă informaţia este de fapt mai mult de natură corpusculară sau mai mult ondulatorie, s-a supărat şi, bătând în masă, a spus: „informaţia este informaţie! Şi atât“. Iar informatica merge de atunci mai departe pe acest făgaş.
   Din articolul următor, semnat de dr. Marinela van den Heuvel-Olăroiu, reţin concluzia: „Pericolul tabloidizării medicilor şi medicinii este permanent şi din ce în ce mai greu de controlat“.
   În articolul „Noroiul în care un medic nu se bagă“, dr. Cristian Andrei pune întrebarea retorică: „Cum să intri în familiile îndobitocite de tabloide dacă nu intri în subiectele tabloide?“. Dr. Faustus al lui Thomas Mann îşi procură în mod conştient propriul sifilis spre a tranşa problema conexiunii dintre genialitate şi această boală. Cred că nu este singura cale. Remarc – în treacăt fie spus – că articolul respectiv are în încheiere fraza: „Cred că atâta vreme cât intelectualii acestei ţări se vor uita doar unii la alţii, această ţară nu“; continuarea frazei n-am găsit-o nicăieri.
   În încheiere, la întrebările – de asemenea, retorice – „Ar putea fi tabloidele partenerii medicilor?“ şi „Ce este informaţia medicală, ce este de interes public şi ce nu este?“ răspund, ca pediatru, convins fiind că în practica noastră, în special în puericultură, educaţia sanitară este cam 60% din activitate. Ani de-a rândul, ne-am „scuipat plămânii“ explicând cum se pregăteşte zeama de orez şi supa de morcovi dietetică, implorând în gând autorităţile să scoată măcar o broşurică în care aceste noţiuni elementar necesare să fie tipărite ca bază de plecare, scrise inteligibil şi lizibil, până când am apucat timpurile când tânăra mămică avea lângă patul ei pe noptieră un vraf de cinci-şase cărţulii, pe care le răsfoia, pentru ca apoi, în nedumerirea ei, s-o cheme la telefon pe mama sa: „Ce să fac, mamă?“. La care răspunsul suna poate astfel: „Fata mea, când erai micuţă, venea la noi, la Dealul Negru, un doctoraş tânăr, în fiece miercuri, de la Călăţele, călare, şi ne spunea aşa…“.
   Cam astea sunt relaţiile mele ne-tabloide şi strict personale cu această ramură inalienabilă a medicinii noastre de zi de zi.
 
 

N. red.: autorul a preferat să semneze acest text doar cu iniţialele.

 

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 199 de lei
  • Digital – 149 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC