Caz: obstrucţie de căi aeriene (s-a înecat cu o boabă de strugure),
bărbat, 75 de ani. Ajungem, sunăm, deschide soţia, care ne conduce către camera
domnului.
– Bună
seara, ce faceţi?
– Nu
grozav, răspunde „înecatul“.
– Ce-aţi
păţit?
– Păi
să vă zic. Am mâncat acum patru ore nişte struguri şi o boabă mi s-a dus „pe
gât“... Şi o simt şi acum în gât.
Doctorul:
„Vestea bună e că nu a intrat pe calea aerului.
– Sunteţi
sigur, doctore?
– Hm...
Da, sunt sigur.
– Dar a
rămas în gât, nu pot nici ceai să beau, că vine înapoi.
– Ia beţi
acum, să văd şi eu.
–
Nevastă, adu coşuʼ că vomit!
Vine coşul.
Pacientul bea. Nu vomită.
– Ei,
cum este?
– Este
bine. Dar să mănânc chiar nu pot.
– Haideţi
să vedem.
– Să ştiţi
că eu struguri nu mai mănânc niciodată.
– Nu
struguri, altceva. Un pic de pâine.
Vine
pâinea. Mănâncă.
– Ei?
Cum este? Merge?
– Merge
foarte bine, domnuʼ doctor.
Mănâncă
toată felia, bea tot ceaiul. Pacient hrănit!
– Putem
pleca?
– Da,
domnuʼ doctor, mulţumesc. Mulţumesc mult!
La uşă,
soţia: „Mă iertaţi, vă rog, pentru că v-am deranjat, ştiu că sunt alte cazuri
cu adevărat grave... Dar îi intrase în cap că i-a rămas boaba în gât şi nu mă mai
înţelegeam cu el. Nu ştiu când s-a scrântit, că nu era aşa“.