Pe două bănci, în parcul Facultăţii de Medicină, ciripesc studentele din anul întâi. Halate albe, tufe de forsiţia, caprifoi şi merişor. În faţa aulei, statuia doctorului Davila scrutează certitudini spre sud. Panta rhei. (M. G. C.)

Într-un studiu din PNAS, cercetătorii americani au ajuns la concluzia că interesul pentru un bun scos la vânzare pe site-urile de anunţuri depinde foarte mult de zona în care cumpărătorul potenţial îl identifică pe vânzător. Un anunţ localizat într-o zonă săracă va obţine cel mai frecvent un preţ mai slab şi va stârni mai puţin interes decât anunţurile localizate în zone bogate. Şi nu e vorba aici de locuinţe, ci de orice fel de bunuri. Aşa că, dacă vreţi un preţ mai mare pe un bun pe care vreţi să îl vindeţi, întâi mutaţi-vă într-un cartier select. (A. M.)

Ştiam deja că de la Parlament putem să ne aşteptăm la orice. Dar să treacă prin Senat un proiect de lege care să limiteze despăgubirile produse celor „şapte vieţi din pieptul de aramă“ al românului – în caz de malpraxis – la treizeci de mii nu am fi crezut. Aşa cum nu mai credem că meschinăria acestei camere are vreo limită.(M. G. C.)

Afilierea la o instituţie de mare prestigiu nu e o garanţie absolută pentru valoarea cercetărilor desfăşurate. Exemplul cel mai recent a fost dat de un studiu al unui grup de la Institutul Karolinska şi de la Universitatea din Oxford. Chiar în ziua în care articolul – care ajungea la concluzia că crimele şi contravenţiile sexuale au agregare familială (mai mult, chiar genetică, zic autorii) – apărea în International Journal of Epidemiology (Oxford University Press, factor de impact 9,197) şi era preluat de mai toate tabloidele britanice, analiza publicată pe site-ul revistei Science sublinia câteva tipuri de erori de interpretare şi practic desfiinţa studiul european. Nici Oxfordul nu mai e ce-a fost. (A. M.)