După un schimb lung de telefoane și sms-uri cu unul dintre fondatorii „Alianței Medicilor“, în încercarea de a realiza un interviu acceptat inițial cu maxim entuziasm, pentru ca apoi să amâne ingenios până dincolo de deadline-ul tolerabil, un lucru mi-e clar: doamna doctor are inventivitatea politicienilor pe care atât de vehement îi critică, atunci când vine vorba de găsit scuze. Ce n-a reușit încă să împrumute de la politicieni este inteligența de a încerca să rămână în relații bune cu jurnaliștii, cel puțin în perioada de ascensiune pe scena publică. Din păcate pentru grupul medicilor de pe Facebook, deși alianța lor pare confortabilă în statutul ei virtual, interviurile mele nu pot fi la fel de virtuale. (A. N.)

Din ce în ce mai mulți copii sunt afectați de sindromul de prinț/prințesă. Acesta se manifestă prin egoism, lăudăroșenie, neasumarea responsabilității și fuga din fața regulilor. Copiii afectați de acest sindrom cerșesc atenție și vor să fie admirați excesiv. Ei consideră că lumea îi invidiază și se laudă cu micile realizări pe care le prezintă exagerat. Orice legătură a descrierii de mai sus cu lumea medicală de la noi este pură coincidență. (O. R.)

În timp ce discuțiile despre încărcarea programei școlare sunt permanente, mai multe „comitete și comiții“ presează să se bage și un fel de ore de educație intimă. Galant, ministrul sănătății ar vrea să zică „da“ imediat, deși mai bine i-ar sta să impună cursuri de educație sanitară. Pentru că sunt puțini copiii care mai știu lucruri obligatorii și elementare, fiindcă nimeni nu îi mai învață. Dar peste tot li se vâră în cap tehnici, imagini și produse despre cum să facă să vină (ori nu) barza. Doar la școală încă (din fericire) ba. (M. G. C.)

O știre „servită“ din The Guardian, preluată apoi pe nemestecate și de presa română, prezintă „marele succes“ al unui autor român de romane polițiste. Acesta ar fi reușit – scrie ziarul britanic – să vândă drepturile de publicare pentru primul său roman în limba engleză în 18 țări (știrea se contrazice două rânduri mai jos, când cele 18 devin 23). Pentru un autor care nu a mai publicat nimic în engleză, este de-a dreptul senzațional că 11 edituri au sărit deja cu banii. Însă pentru un fost mare maestru de mare lojă națională timp de opt ani (informație omisă de știriști) e cam puțin. (A. M.)