Un jurnalist de notorietate a investigat cazul unui fost asistent medical numit manager la Spitalul de Boli Infecțioase și Psihiatrie din Baia Mare. La întrebarea reporterului: „Ca lider sindical, cunoașteți un caz de asistent devenit manager de spital?”, acesta a răspuns imediat: „Chiar pe domnul ministru Florian Bodog”. Cu un început umil suntem toți datori. Nu știu însă cum se numește atunci când acesta rămâne în memoria colectivă ca etalon. (M. G.)

Cine dorește să viziteze impozantul Spital Universitar din București trebuie să știe că, dacă nu alege să intre dinspre Splai, riscă să aibă o aventură pietonală pe aleea de acces (oribilă), care trece printr-un crâng de arțari neglijat. Proba consistă în străbaterea unui terci noroios amestecat cu tot felul de resturi, de care nu ai cum scăpa decât printre copaci, dacă nu vrei să te afunzi până la genunchi în glod. Întoarcerea este exclusă, pentru că, la halul în care ai ajunge înapoi, nu poți avea nici măcar consolarea să-ți fi văzut ruda ori prietenul pe patul de spital ca să-i alini suferința cu un buchet de flori năclăit cu mocirlă. Singura atitudine „proactivă” aparține tot spitalului, care acordă „asistență tehnică” prin distribuire gratuită de cipici pentru vizitatorii. Altfel, aceștia ar căra tot noroiul din drum în elegantele interioare ale acestui „spital etalon”, plasat la marginea unui bulevard notoriu, dughenizat și imund. (M. G. C.)

Un tânăr cumsecade a constatat, recent, venind la un centru de hematologie în sprijinul unei cunoștințe internate, că este o „persoană de succes” deoarece doar el singur, dintre cei nouă candidați pentru donare, a fost acceptat în urma unui interogatoriu foarte sever. După observațiile sale, se pare că intrarea în sala de recoltare are aceeași rată ca admiterea în magistratură, adică de opt pe un loc. Ar trebui felicitat pentru ambele victorii. (M. G. C.)

Titlul unui comunicat de presă proaspăt: „Românii caută soluții de la Uniunea Europeană pentru rezolvarea problemelor din sistemul de sănătatea românesc” (sic). După ce le rezolvă pe acestea, poate UE ne învață și să scriem corect. Un pic de imixtiune în problemele interne ale statului n-a omorât pe nimeni. Câtă vreme ne rezumăm la gramatică, desigur. (A. N.)

Nu cred că există actor sau regizor care să fi murit și Dorel Vișan să nu fi fost întrebat ce părere are despre asta. Îmi imaginez că și la moartea sa reporterii îl vor suna să-i ia o reacție. (G. D.)

„Nu o să vă spun decât un truism: într-o democrație, adevărul este al tuturor. Nu știu de ce adevărul unora poate fi deasupra adevărului altora”, spune directorul de programe al România TV, televiziunea care a „informat” despre cum protestatarii și patrupedele lor au fost plătiți să meargă la proteste. În fața atacului psihotronic cu truisme, eu zic că n-avem de ales: să ne punem foliile de aluminiu și să ne protejăm dreptul la postadevăr. (A. N.)

Angajații companiei britanice de asigurări Lloyd’s sunt nemulțumiți după ce conducerea a interzis consumul de alcool în timpul orelor de program, inclusiv în pauza de prânz, relatează BBC. Nu se știe încă câți angajați va pierde compania în urma acestei decizii considerate radicale. Din fericire, măsura nu se aplică și colaboratorilor brokeri, care se pot bucura în continuare de un pahar sau două de tărie la masa de prânz sau, de ce nu, chiar la micul dejun. (M. G.)