Știi că sunt ceva probleme acasă atunci când comisarul european te întreabă: „Care-i treaba cu guvernul vostru?” și clatină îngrijorat din cap. Ce să-i răspunzi? Noaptea, ca hoții? (A. M.)

Guvernul a inițiat o hotărâre privind numărul de paturi de spital. Conform proiectului, publicat pe site-ul MS, Guvernul stabilește numărul de paturi de spital la puțin sub 120.000. Sunt acele paturi pentru care există drept de contractare cu casele de asigurări, atât pentru spitalele publice, cât și pentru cele private, luate la un loc. Acest număr arată că Guvernul nu are intenția să construiască cele nouă spitale promise (opt regionale, cu câte o mie de paturi, și unul republican, cu două mii de paturi). Proiectul propune, pentru următorii trei ani (2017–2019), 119.579 de paturi și nu aproximativ 130.000 cât ar rezulta dacă luăm în seamă programul de guvernare. În concluzie, fie Guvernul se opune Parlamentului, ceea ce însemnă conflict între puterile statului, iar problema nu poate fi rezolvată decât de Curtea Constituțională, fie Guvernul i-a mințit pe cei care l-au votat că ar fi vrut să construiască nouă spitale noi, iar rezolvarea nu poate fi decât politică. (D. P.)

Cei care discută despre „uriașa criză de modele” ar trebui să-l cunoască și pe doctorul B, care este tocmai persoana potrivită pentru a fi contraziși. Bucureștean de baștină și medic prin vocație, a fost mai întâi șef de secție și apoi director la un spital județean. Bonom, cozeur și flexibil, s-a cocoțat, imediat după primele alegeri la care a participat, în scaunul de conducător al județului. Cabinetul – cabinet, foncția – foncție, notorietatea – notorietate, trai mai liniștit ca el cine ar fi putut avea? Doar că omul nostru nu are deloc astâmpăr. Un exemplu: iritat de niște mizerii, a convocat oficial o ședință comună cu doctorii și cu reprezentanții unor instituții specializate în valorificarea unor flagrante prin cabinete. După această „mișcare diplomatică”, în județul acela nu a mai apărut niciun „caz”. Și în prezent onorabilul este într-o postură de „suspiciune rezonabilă” pentru a mai produce isprăvi asemănătoare. (M. G. C.)

Sub sloganul „Equal pay is not enough”, un producător danez de încălțăminte a creat o reclamă în care încurajează femeile să se revolte împotriva diferențelor de gen dintre salarii pentru activități similare. E mai scump să fii femeie, zice reclama. Pentru că femeile trebuie să-și cumpere „câte o pereche de pantofi pentru fiecare ocazie” și lenjerie intimă „ridicol de scumpă” în comparație cu a bărbaților. Așadar, n-ar trebui să mai ceară să fie plătite la fel de bine, ci mai bine. Revolta femeilor e, evident, pictată în nuanțe isterice și agresive. Nu știu ce e mai ironic: să vinzi un produs cu preț extravagant comentând de alte produse cu prețuri nejustificate sau să reușești să fii misogin într-un clip publicitar ce vrea să mimeze feminismul. (A. N.)

Ceea ce îl diferențiază pe actualul ministru al sănătății de alții sunt intervențiile sale aproape radioase și foarte politicoase. Acestea ar trebui, probabil, să atenueze modul în care justifică seria de încurcături pe care le are cu medicamentele, vaccinurile, asociațiile bolnavilor, spitalele dărăpănate și altele, din care nu a descurcat mai nimic până acum. Poate așa i-o fi scris. (M. G. C.)

Dintr-un comunicat de la MS: „În drum spre aeroport, ministrul sănătății, domnul prof. dr. Florian Bodog, s-a oprit la Maternitatea Polizu – Departamentul de Obstetrică și Ginecologie al Institutului pentru Ocrotirea Mamei și Copilului Alfred Rusescu București, unde, cu prilejul zilei de 1 Martie, a oferit mărțișoare personalului medical, gravidelor, lăuzelor și fetițelor nou-născute”. Afară de cazul în care ministrul a făcut o călătorie în timp, cel mai probabil e că s-a oprit la Institutul Național pentru Sănătatea Mamei și Copilului „Alessandrescu-Rusescu”. Și e bine că nu le-a oferit mărțișoare și fetițelor încă nenăscute, ar fi fost mai dificil să le prindă în piept șnurul alb-roșu. (A. M.)