Într-o seară, câțiva spectatori de la Festivalului Enescu, dorind, probabil, să verifice dacă muzica are virtuțile terapeutice pentru care este lăudată, au abandonat repede sala, plecând ca de pe luncă. Din acest motiv, ilustrul dirijor a oprit orchestra și a rostit, în premieră mondială, o alocuțiune laudativă despre sensibilitatea, competența și iubirea pentru muzică a publicului românesc. Omul cu bagheta a terminat de vorbit imediat ce ultimul „dezertor” a ieșit în fugă și a reluat opusul de la adagio. Nu s-a oferit bis. (M. G. C.)

Peste 90% din angajații Agenției europene a medicamentului (EMA) spun că mai degrabă ar demisiona decât să se mute la București sau Sofia. Ce dezamăgire! Poate noi chiar aveam șanse, dar probabil că angajații EMA s-au speriat de măsurile vehemente luate de primărița Capitalei noastre în legătură cu fenomenele meteo extreme din București, care nu au mai apărut nici până în ziua de azi. Nu că le-ar fi fost frică de uragane, dar sunt oameni serioși. Nu-și permit să se abată de la muncă pentru fricile imaginare și aducătoare de popularitate ale unora. (O. R.)

Scenariul mutării EMA la București e unul catastrofic: mai puțin de un angajat din zece ar urma agenția în România, EMA nu ar mai putea opera, s-ar intra într-o criză europeană de sănătate publică, s-ar destrăma piața unică europeană a medicamentelor, UE ar depinde de importurile și autorizările din state terțe (SUA, Japonia), iar pacienții ar fi expuși la riscuri ridicate de deces, în absența tratamentului. Decât așa, mai bine rămâne la Londra.(A. M.)