Am întârziat, dar şi acum e potrivit să ne amintim: 23 aprilie este Ziua internaţională a cărţii şi a drepturilor de autor, organizată de UNESCO. Alegerea nu este întâmplătoare: la 23 aprilie 1616 au trecut în eternitate Shakespeare şi Cervantes. Aflu din România literară (nr. 17/2013) de o veche problemă, pe care în acest an o reia cotidianul spaniol El País: cea a bibliotecii ideale, solicitând pentru selecţie sprijinul bloggerilor. Autorul notei din România literară – sunt sigur, însuşi directorul săptămânalului, criticul Nicolae Manolescu (ambasador al României la UNESCO) – găseşte, de pildă, o listă a must-urilor din zona romanelor noir şi poliţiste. De la Sherlock Holmes şi Marlowe, până la contemporani precum Gillian Flynn sau Ramiro Pinilla. Şi lista continuă: un alt blogger recomandă cărţi despre muzica nord-americană, de la jazz şi blues la country, rock sau hippy. Rămân un fan al jazz-ului ascultat în stradă, acolo unde s-a născut. După ce l-am citat pe ilustrul om de litere, în continuare mă gândesc cum ar arăta o bibliotecă ideală în medicina universală dar şi românească. Şi ce bloggeri să întrebăm? Pentru că, altminteri, super-revistele ISI domină scena „big-science“, „little-science“, „slow-science“ şi câte vor mai fi. Oricum, cartea nu dispare, ci doar coabitează. Biblioteci reale şi virtuale. (V. R.)

   Eram deja obişnuiţi cu declaraţiile politicienilor, care contrazic faptele, percepţiile şi, în general, realitatea. Nu putea deci să ne mai mire că, în aceeaşi zi în care Institutul Cantacuzino devenea serviciu de interes economic general, ministrul sănătăţii se grăbea să anunţe o compensaţie financiară de zece milioane de lei pentru îndeplinirea obligaţiei de... serviciu de interes economic general. Subliniind că nu, nu este un ajutor de stat. După aceeaşi logică, aşteptăm ca pe fiolele ce vor fi (din nou) produse la institut să scrie: „Ceci n’est pas une vaccine“. (A. M.)

   Aproape jumătate din premiile acordate în acest an la Gala Societăţii Civile, din 3 iunie, au avut legătură directă cu sănătatea, cu proiecte ale unor ONG-uri care luptă să suplinească carenţele din sistemul medical românesc. Mulţumesc pe această cale politicienilor din ultimele trei guverne ale României, pentru că, prin dezinteresul lor, au creat oportunităţi de afirmare societăţii civile implicate în domeniul sanitar. (M. V. A.)

   „Micul românesc este salvat!“, ne-a liniştit Daniel Constantin, ministrul agriculturii. În trei luni va fi declarat produs tradiţional, ceea ce înseamnă că mult discutatul ingredient (bicar­bonatul) va primi aviz pentru utilizare. Acum că s-a rezolvat cu asta, poate ar fi bine să mai cerem o derogare, tot prin înregistrare ca produs tradiţional românesc: plicul cu şpagă. În felul acesta, putem şi noi uza de el, fără ca vreodată UE să ne mai interzică. Acest produs depă­şeşte cu mult, ca vechime la români, micul, despre care s-a făcut atâta vorbire. (D. D. M.)