Într-o intervenţie recentă, şeful CNAS menţionează „în mod foarte ferm şi foarte clar“ că roagă medicii de familie să distribuie cardul, deşi aceştia au spus deja că nu este treaba lor să o facă. Cristian Buşoi precizează câte ceva despre costuri, care ar trebui, în alta variantă, să atingă inclusiv veniturile acestor medici. Aşteptăm cu interes să vedem dacă mesajul a fost înţeles şi cum. (M. Gh. C.)

„Suntem şapte fraţi acasă“. Aşa începea, cândva, povestea pe care o repetau micii cerşetori de la metrou. Cine a ticluit textul menit să impresioneze buzunarele călătorilor a nimerit-o fără să ştie: un studiu american a constatat că sunt minime riscurile unui divorţ la adulţii care au avut şase fraţi sau surori. Studiul e făcut de sociologi, deci trebuie primit cu zâmbetul pe buze. (A. M.)

96% din cititul ziarului se face cu ediţia tipărită în faţă, spune un studiu londonez, întins pe nu mai puţin de patru ani. Ţinând cont că studiul a fost publicat în revista Digital Journalism, bănuim că e vorba de un mesaj subtil adresat celor care proclamă moartea tipăriturilor din cauza online-ului. (M. A.)

Spune-mi cât stai pe Facebook, ca să-ţi spun cât de rău te simţi. Nu o zicem noi, ci nişte psihologi sociali americani (de ce nu ne mirăm?). Ei au luat la întrebări 82 de tineri, pe care i-au tot întrebat, timp de două săptămâni, de cinci ori pe zi, cât sunt de fericiţi. La intervale neregulate. Nu ştiu câtă fericire se aşteptau să găsească, dar, cum-necum, au legat de Facebook descoperirea lor epocală. Faptul că au publicat rezultatele în PLOS ONE e doar dovada că nici revistele bune nu mai sunt ce obişnuiau să fie. (A. M.)

Chinezii au descoperit recent că alicina, o substanţă chimică din componenţa usturoiului, ar avea capacitatea de a reduce riscul de cancer pulmonar, chiar şi la fumători, dacă aceştia mănâncă alimentul în cauză crud, de două ori pe săptămână. Nu am nimic cu usturoiul, poate ceva cu fumătorii, dar îmi vine să plâng la gândul că aş putea intra vreodată într-o încăpere cu doi-trei consumatori de acest gen. (C. M.)

Un studiu american a ajuns la concluzia că avem mai multă empatie pentru un câine adult bătut decât pentru un om în aceeaşi situaţie. Dar pentru un sociolog? Iată un viitor subiect de studiu. (A. M.)

Demenţa precoce ar putea fi identificată, conform unui studiu american publicat în Neurology, prin nerecunoaşterea unor figuri celebre, precum John F. Kennedy, Martin Luther King Jr. sau Elvis Presley. Am încercat să-mi imaginez o listă de personalităţi neaoşe, pe care să le recunoască tot românul netulburat cognitiv. Preşedinţi carismatici n-am avut, militanţii noştri pentru drepturi civile nu s-au bucurat de faimă, iar dincolo de imitatori ca Ştefan Bănică jr. sau Daniel Iordăchioaie, nici elvişi n-am avut – şi nu ne referim aici la Claudiu Elwis (sic!) Săftoiu. Până la apariţia unor feţe universal recognoscibile, rămâne să diagnosticăm demenţele tardiv. (M. A.)

Am fost, poate, nedrepţi faţă de sociologi şi studiile lor năstruşnice. Am găsit, iată, o cercetare despre sexting, intitulată sugestiv: „Înţelegerea diferenţelor în comportamentele de sexting, în funcţie de sex, status relaţional şi identitate sexuală, şi rolul expectaţiilor în sexting“. Una din concluziile celor patru autoare: „Studenţii au raportat atât sextpectaţii pozitive, cât şi negative, deşi sextpectaţiile şi sextingul au variat semnificativ în funcţie de sex, rasă, identitate sexuală şi status relaţional“. În limbaj profan: n-avem nici cea mai vagă idee despre factorii care influenţează sextingul. Lucrarea publicată în Cyberpsychology, Behavior, and Social Networking se remarcă însă prin repetarea de 240 de ori a cuvântului sext (la care se adaugă alte 80 de repetări ale cuvântului sex), care, să recunoaştem, ar face invidios pe oricine ştie cum se face SEO. Şi, poate, pe sociologi, căci aceste autoare sunt specializate în psihologie clinică.(A. M.)