Să cinsteşti din vorbe memoria unui om cum a fost Nicolae Cajal este un lucru respectabil. Totuşi, parcă gestul devine simplă demagogie atunci când acţiunile tale dovedesc că, de fapt, „cum ar fi procedat acum profesorul“ nu mai are nicio importanţă. La zece ani de la trecerea sa în nefiinţă, invitaţii Academiei Române şi ai Fundaţiei „Nicolae Cajal“ au rostit multe cuvinte frumoase. Niciunul despre Caritas. Desfiinţarea spitalului în urmă cu trei ani a fost un semnal că nostalgia şi afacerile sunt două lucruri distincte. Şi că singura instituţie care merită să poarte numele academicianului este un cămin de vârstnici cu 100 de locuri. (M. G. M.)

 Suntem îndreptăţiţi să observăm că avem parte, în momentul de faţă, la sănătate, de cel mai rezervat, discret, taciturn şi necomunicativ ministru de care ne amintim. Recursul la aforistica populară şi cultă raportat la tăcere, vorbe şi fapte ne asigură că fenomenul ar putea fi de bun augur. Dar nici noi nu mai putem aştepta prea mult ca să ne convingem. (M. G. C.)

„Slavă Domnului că jumătate din români suferă de reumatism“. Aşa afirma fostul ministru delegat al turismului, Maria Grapini, pe care o încerca bucuria. De ce? Chipurile, datorită acestora, staţiunea Tăşnad ar fi ajuns să prospere. Fără a intra în amănunte, mă încearcă şi pe mine o bucurie: bine că doamna Grapini nu a ajuns ministru al sănătăţii – cine ştie ce programe ne mai pregătea. Că doar e nevoie, nu-i aşa, de oameni bolnavi, ca să marcăm succese în industriile din aval. (D. D. M.)

Un foarte interesant studiu din Frontiers in Zoology arată că unele animale sunt mult mai inteligente decât se bănuieşte. Astfel, caprele au fost învăţate (din doar o duzină de încercări) cum să efectueze o sarcină complicată (v. foto); după zece luni de la momentul învăţării, puse în faţa aceleiaşi sarcini, animalele au reuşit să o rezolve în mai puţin de două minute, dovedind astfel că posedă o excelentă memorie pe termen lung. Aşteptăm un studiu similar, publicat eventual în Sfera Politicii (dacă mai apare), care să probeze abilităţi cognitive ale parlamentarilor români. (A. M.)

Nu muşc, nu tai, nu atac, şi cu toate astea trei oameni au fost necesari pentru derularea unui interviu cu comisarul european pentru sănătate. Trei oameni pe lângă jurnalist şi comisar: purtătorul de cuvânt, directorul de comunicare şi asistenta înaltului demnitar. Am făcut un calcul: câţi medici rezidenţi români ar fi plătiţi onorabil din salariile europene ale celor trei birocraţi. N-am eu atâtea boli. (M. V. A.)